Alexandru Petria

Pentru resuscitarea patriotismuluiNoi, cei din generația mea, așa-numiții decreței, ne-am obișnuit că, de obicei, tăcerea este cea mai nimerită în ceea ce privește patriotismul. E ceva intim, care prinde chip, eventual, în curgerea faptelor. Vorbele asupra lui, supralicitarea au adesea ceva obscen și-s de suspectat de nesinceritate, pe drept, din cauza folosirii fără acoperire, demagogic. Dacă politicienii de după 1989 erau patrioți, nu doar în vorbe, acum nu aș fi simțit nevoia să pun cu îngrijorare întrebarea din titlul cărții.Vă arăt, în ordine alfabetică, semnatarii: Adrian Cherhaț, Alexandru Petria, Alex Costache, Alin Cordoș, Ambrus Béla, Anca-Iulia Beidac, Andrei Bădin, Andrei Marga, Bogdan Alexandru Duca, Cristian Moisoiu, Cristian Socol, Dan Chitic, Gabriel Klimowicz, Gheorghe Piperea, Ioan-Aurel Pop, Ioan Usca, Ionuț Cojocaru, Irina Bazon, Magdalena Vaida, Mirel Palada, Nicolae Iliescu, Ovidiu Hurduzeu, Paul Hitter, Răzvan Bibire și Sorin Grecu. Am renunțat la prezentarea semnatarilor, despre cei mai puțin cunoscuți sunt informații suficiente pe internet...

„Nu cumva să-i spui negrului negru.Nu cumva să-i spui țiganului țigan.Nu cumva să-i spui homosexualului homosexual.Nu cumva să-i spui idiotului idiot.Nu cumva să-i spui grasului gras, chelului chel, piticului pitic.Nu cumva să te bucuri că ești alb, e nepermis.Nu cumva să te bucuri că ești frumoasă, pocitele sunt scandalizate.Nu cumva să-ți susții inteligența, că-s discriminați proștii.Și ei sunt sensibili, nu vor ca tu să ieși din rând.Nu cumva să-ți afirmi bărbăția sau feminitatea, nu se face.Femeia are șansa să spună că e bărbat. Și invers. Când intri într- o toaletă publică, nu știi niciodată peste ce dai – un bărbos care se crede femeie sau naiba știe.Nu cumva să-ți îmbraci băiețelul ca băieții, e incorect, posibil ca el să vrea în fetiță, este o alegere la orice vârstă.Nu cumva să afirmi deschis că ești creștin, nu e în trend. E chiar o rușine, ești un înapoiat. Ascundeți crucile, eliminați-le și din fotografii.Nu cumva să-ți admiri eroii, ei sunt personaje negative după logica vremurilor actuale.Nu cumva să fii rațional, gânditul este un pericol pentru cei care învârt finanțele lumii.Nu cumva să fii contra globalizării.Nu cumva să spui adevărul. Adevărul este o insultă.Nu cumva să fii om întreg, ci o arătare fără individualitate, supus, docil.Așa ni se cere, asta se încearcă să ni se impună. Și-o să fim fericiți precum vidul.Altfel, ești etichetat ca retrograd ori fascist.Corectitudinea politică e pe cale să ne bulverseze iremediabil viețile, să ne denatureze firescul umanității.Corectitudinea politică e pe cale să ne scârbească fiindcă umbrim pământul.” (Alexandru Petria, Manifest împotriva corectitudinii politice)..

"O carte pe care am citit-o „dintr-o bucată” şi pe care am recitit-o imediat, dar tot am rămas sur ma soif – mi-ar fi plăcut să fie măcar de două-trei ori mai voluminoasă! Prin ce m-a cucerit? Prin micile „poveşti” atroce, gingaşe sau gingaş-atroce, cîteodată chiar „crude şi insolite”, prin caracterele excelent schiţate în două trei pagini, prin calitatea stilului, excelent adaptat de autor micilor spaţii explorate. Nu mă îndoiesc că voi deschide adesea această „casetă de bijuterii”, pentru a revedea un inel, o agrafă, un colier. Şi, de bună seamă, aş fi foarte bucuros dacă autorul ar recidiva cît de repede."(Liviu Antonesei)"Cine spune că, în țara lui Caragiale (I.L.), marea literatură nu se poate naște din teme „mărunte"? Instantaneele în proză ale lui Alexandru Petria surprind o lume la intersecția fabulosului nebănuit cu pitorescul jegos, cartografiind universul în continuă schimbare, aproape volatil, al contemporaneității mărunte. Scriitorul reușește această performanță cu cinism narativ bine stăpânit, cu tandrețe, chiar... dar una deloc lipsită de cruzime. Bine ați venit într-o cușcă a maimuțelor actualizată în Deania neagră! "(Dan-Silviu Boerescu)"Prozele scurte ale lui Alexandru Petria sunt pline de surprize – ca, de pildă, fantezia personajului Todoran, care, după un act sexual familiar şi fără magie, visează deodată că are umerii şi braţele acoperite de porumbei. O altă lume nevăzută, uneori sinistră, alteori de vis, este ceea ce oferă autorul înăuntrul trăirilor tuturor personajelor, declarate – şi cunoscute – în mod intenţionat mediocre, tocmai pentru a ni se arăta că, de fapt, sunt misterioase. Cel mai misterios rămâne autorul însuşi. După un asalt anecdotal şi imaginar unanim foarte bine scris, ne rămâne încă necunoscut, dar dator să ni se desfăşoare în narative mai lungi. Sunt extrem de curios să continui să-l citesc."(Petru Popescu)..

„De la Deania neagră încoace, minunata carte de proză prin care mi-am făcut debutul de cititor al lui Alexandru Petria, mi-au plăcut toate cărțile sale, de proză, poezie sau interviu. Din acest motiv am și scris despre cele mai multe și/sau am participat la lansările lor. Cu acest volum de poezii însă, mi s-a întâmplat ceva mai mult decât lectura unei cărți bune. Înainte de venirea asteroidului este o carte care m-a tulburat, mi-a clătinat dimensiunea raționalistă a minții. Și spun asta după trei lecturi, de parcă voiam să verific dacă nu mă înșel. În lunile în care s-au scris aceste poeme, niciun semn nu prevestea dispariția unei persoane foarte apropiate poetului. Din acest motiv am fost șocat de forța premonitorie a poemelor, celor mai multe poeme. Admir forța creatoare a lui Alexandru, deși îmi dau seama că au fost scrise cumva cu sângele propriu. O carte care ar trebui citită de toți cei care socotesc poezia ceva mai mult decât un joc de cuvinte mai abil sau mai puțin abil potrivite...”Liviu Antonesei..

Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Denia neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze scurte ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).A colaborat cu toare revistele literare din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Șomeș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata\Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014.„Revin la încercarea de-l defini pe Petria printr-un cuvânt. Posibil ca acesta să fie „atipic”. Ori „rebel”. „Frapant”. „Recalcitrant”. „Nonconformist”. (Voichița Pălăcean-Vereș)„Sub masca de macho, poetul e un sensibil, un „sufletist” care ezită abil între „poză” și mărturie emoțională.” (Gheorghe Grigurcu)..

„Aș fi fost bucuros dacă n-aș fi avut prilejul să public această carte. Ea n-ar fi existat fără realitatea conținută, una extraordinară, și nu în principal fiindcă e vorba despre o perioadă pandemică, ci pentru reacția halucinantă a omenirii confruntare cu virusul SARS-COV-2, venit din China sau altă parte, cum n-a mai fost în istorie, chiar în cazul unor maladii infinit mai grave. Nici n-am intenționat inițial s-o scriu, dar paginile s-au adunat aproape zi după zi. Ca o încercare personală de clarificare a situației, reacții intelectuale la ceea ce a depășit cu mult o simplă problemă medicală. N-am avut pretenția de-a descoperi exhaustiv fenomenul, m-a preocupat esențialul -  cum de-a dat peste cap omenirea un virus cu o mortalitate bine sub 1%?N-am așteptat sfârșitul poveștii, sunt edificat. Unele articole au apărut pe Stiripesurse.ro și Gândește.org. Textele nu se referă toate la Covid-19, sunt și despre alte subiecte acute ale existenței, în ultima perioadă nu am avut în cap numai boala, viața neputându-se reduce doar la un aspect al ei și fiindcă prin lărgirea perspectivei ai o viziune mai clară a particularului, a amănuntului. „Timpuri virale” e o invitație la gândire a scriitorului care sunt, o tentativă de spargere a propagandei oficiale.” Autorul..

Puterea cărților…Cărțile au puterea de a ne transporta în lumi diferite, de a ne provoca imaginația și de a ne face să reflectăm asupra problemelor și dilemelor umane. Un astfel de titlu interesant este „Triaj prin sânge și valuri”, apărut la editura Tribuna 2024, scrisă de poetul Alexandru Petria. Poezie plină de suspans și posibilitatea explorării aspectelor profunde ale vieții: „când încep să fugă câinii din oraș/ pentru o viață/ apa uscată/ fiecare om cu ploaia lui/ cum ai o singură moarte, așa și-o singură voce/ numai râu să nu fii!”. „Triajul” este, de altfel, un termen ce denotă evaluarea rapidă a rănilor sau afecțiunilor pentru a se stabili ordinea priorității în tratare sau salvare. Prin utilizarea acestui termen asociat cu „sânge” sugerează că lumea propusă ar putea fi una despre alegeri dificile, considerente morale sau chiar supraviețuire. Este interesant să reflectăm la modul în care personajele vor trebui să facă față situațiilor complicate și să își asume responsabilitatea pentru deciziile lor: „inima răsuflă în pipa de pe masa sufrageriei,/ tresaltă perdeaua de mătase,/ inima bate în scârțâitul ușii/ ce se prelinge ca un covor roșu,/ saltă ritmul în excursiile așteptate,/ inima ascuțită a cuțitului despică/ atriile și ventriculele pâinii,/ când mănânci o friptură/ inima zemoasă din ea se atinge/ de inimile sării și piperului,/de inima verde a rozmarinului,/ nu umbla după ceva în afara inimii,/ numai vidul îl pătrunzi doar cu mintea”.Pe de altă parte, adăugând conceptul de „valuri” la acest titlu, suntem conduși spre ideea unei aventuri pe mare sau într-un mediu natural periculos. Valurile reprezintă schimbare, imprevizibilitate și putere – iar această combinație cu triajul prin sânge poate indica faptul că personajele vor trebui să se confrunte cu forțe exterioare copleșitoare sau demonii interni. Așa cum ar spune poetul, Alexandru Petria: „Fericirea nu lasă urme la ușă/ numai nefericirea te așteaptă de la gard”. „Triaj prin sânge și valuri” așteptarea spre un alt drum. Lumea dorește să schimbe macazul iar sângele din noi parcă a ajuns gâlgâit. O carte care ne mângâie în fumul unui joint imaginar, o ultimă țigară a sângelui ce ne respiră: „joint/ în creștere,/ unghia lunii/ zgârie cerul/ ca să curgă din el lumina.” (O recenzie de Petru Jipa)..