Nedreptatile anilor 1866-1914 contra taranilor, abu-zurile infinite ale clasei stapanitoare, ale tuturor factorilor de putere, au pus la grea si indelunga rabdare taranimea romana. In acest interval de timp (1866-1914), poporul roman de tarani a fost asuprit de o clasa politica, conducatoare parazitara, cinica, lipsita de orice sentiment de solidaritate si intelegere fata de adevarata Natiune Romana, Taranii.
Judecata mea istorica a fost validata si de marele istoric Florin Constantiniu, care nu a ezitat sa noteze ca marea rascoala din 1907 a dovedit "ca fractura dintre elita si mase e atat de profunda, incat ele apar ca doua lumi intre care comunicarea autentica e practic inexistenta". Regretatul istoric, am in vedere pe Florin Constantiniu, aprecia reactia de spaima si frica a oligarhiei in fata seismului social din 1907 ca pe o pierdere a luciditatii, de vreme ce "au fost voci in favoarea chemarii trupelor austro-ungare pentru a restabili ordinea".
