Aceste trei incercari despre Balzac, Dickens si Dostoievski, cu toate ca au fost alcatuite intr-un rastimp de zece ani, nu sunt totusi reunite in mod intamplator intr-o carte.
In intentia mea unitara, am cautat sa-i infatisez pe cei trei mari scriitori, pe care ii consider ca singurii romancieri ai secolului al nouasprezecelea, ca tipuri care se intregesc unul pe altul tocmai prin contrastul dintre personalitatile lor si care inalta, poate, la o forma limpede notiunea romancierului, a aceluia care da lumii o expresie epica
Prin personajele pe care le plasmuieste din belsug, fiecare dintre acesti artisti scoate atat de unitar in evidenta o lege a vietii, o conceptie despre viata, incat aceasta devine printr-insul o noua forma a lumii. Si a prezenta aceasta lege launtrica, acesta formatiune a caracterului in ascunsa lui unitate este principala straduinta a cartii mele, al carei subtitlu ar putea fi: Psihologia romancierului.
