În castelul lui Barbă-Albastră

„Multă vreme am crezut că progresul moralei însoţeşte dezvoltarea culturii. Nazismul, arată George Steiner, a pulverizat această iluzie. Buchenwald se află la doar câţiva kilometri de Weimar. Mult timp – cel puţin din vremea Atenei – am crezut, de asemenea, că investigaţia intelectuală trebuia să meargă mereu înainte şi, potrivit frumoasei metafore a lui Steiner, să ne facă să deschidem, una după alta, porţile castelului lui Barbă-Albastră. Astăzi, această credinţă în progres se clatină; poate că dezvoltarea tehnică este o capcană, nu o eliberare; poate că ultima poartă a castelului se deschide spre realităţi contrare echilibrului nostru mental şi slabelor noastre rezerve morale. Optimismul Luminilor ne este, aşadar, interzis, iar cartea densă şi lucidă a lui George Steiner ne propune o redefinire tragică a culturii.“ (Alain FINKIELKRAUT) „George Steiner ajunge la concluzia că umanismul clasic e pe sfârşite. Dar ne consolează cu perspectiva că tradiţia europeană are o caracteristică intelectuală irepresibilă. Ea va continua chiar dacă asta înseamnă să descoperim mai multe adevăruri care ucid. Cea de a şaptea uşă din castelul lui Barbă-Albastră ne oferă, în falimentul speranţei, demnitatea îndrăznelii.“ (New York Times Book Review) „Discuţia domnului Steiner despre ruptura de trecutul literar tradiţional este edificatoare şi atrăgător nedogmatică. El scrie ca un om care-şi împărtăşeşte ideile, iar noţiunile lui originale, deşi nu tocmai vesele, au efectul înviorător specific gândirii superioare.“ (New Yorker)