„Liviu Rebreanu a ridicat cele mai mari construcții epice din literatură noastră pe care «modernismul liric» nu le putea nici măcar înțelege.” (Eugen Lovinescu)
„Dacă Ion este expresia firească a naturii lui Rebreanu, Adam și Eva se constituie [...] că o anti-natură, produs al mobilizării unor energii opuse firescului, pentru a întră, forțând notă, intr-o orbită străînă. Romanul aduce la proporții de mit ideea că în forme oricât de variate, medii și epoci oricât de îndepărtate, viață repetă aceleași trasee esențiale, dezvoltă aceleași motive primordiale, fenomenele înscriindu-se până la urmă in niște categorii tipice, unică matcă generatoare...” (Lucian Raicu)