Adolf Von Harnack

In Istoria Dogmei, Adolf Von Harnack analizeaza evolutia si influenta dogmelor crestine din perioada apostolica pana in primele secole ale crestinismului si, mai apoi, pana in Evul Mediu. El exploreaza modul in care diversele curente teologice si istorice au contribuit la formarea si modelarea dogmelor si credintelor crestine. Avand o extraordinara capacitate de sinteza, autorul defineste conceptul de dogma, analizeaza modul in care dogma a fost initial folosita de Biserica pentru a se apara de erezii, dar si modul in care crezul filosofic s-a substituit, cu timpul, vietii religioase autentice. De asernenea, Harnack urmareste cu atentie contextul istoric, cultural si filosofic in care aceste dogme au aparut si s-au dezvoltat. El examineaza influentele filosofice precum gnosticismul, neoplatonismul si aristotelismul asupra dezvoltarii dogmelor crestine, precum si dezbaterile si conflictele teologice care au avut loc in cadrul Bisericii.Capodopera lui Hamack, Istoria Dogmei (Lehrbuch der Dogmengeschichte), a aparut pentru prima oara intre anii 1886 si 1890, fiind tradusa la scurta vreme in mai multe limbi. Cele 7 volume, prin care se arata cum o credinta vie s-a inchistat in niste formule ecleziastice rigide, se adresau unui public laic instruit, care avea totusi nevoie de un rezumat pe masura pentru a parcurge cu succes multitudinea de informatii si idei expuse in opera marelui teolog german. Din aceasta nevoie a aparut volumul Istoria Dogmei - Introducere in doctrinele crestine fundamentale, care satisface toate criteriile unei lucrari fundamentale, putand face parte din acea biblioteca selecta a istoriilor marete care schimba viziuni si dezvaluie noi perspective asupra lumii...

În Istoria dogmei - Introducere în doctrinele creștine fundamentale, Adolf von Harnack definește conceptul de dogmă, analizează modul în care dogmă a fost inițial folosită de biserica pentru a se apară de erezii, dar și modul în care crezul filozofic s-a substituit cu timpul vieții religioase autentice.Capodoperă lui Harnack, Istoria Dogmei (Lehrbuch der Dogmengeschichte), a apărut pentru prima oară între anii 1886 și 1890, fiind tradusă la scurtă vreme în mai multe limbi. Cele șapte volume prin care se arată cum o credință vie s-a închistat în niște formule ecleziastice rigide se adresau unui public laic instruit, care avea totuși nevoie de un rezumat pe măsură pentru a parcurge cu succes multitudinea de informații și idei expuse în opera marelui teolog german.Din această nevoie a apărut volumul Istoria dogmei - Introducere în doctrinele creștine fundamentale, care satisface toate criteriile unei lucrări fundamentale, putând face parte din acea biblioteca selecta a istoriilor importante, care schimbă viziuni și dezvăluie noi puncte de observație asupra lumii. Cum Harnack însuși spunea, "istoria dogmei, expunând originea și evoluția dogmei, oferă cele mai bune mijloace de a elibera Biserica de creștinismul dogmatic și de a grăbi inevitabilul proces de emancipare început odată cu Augustin"...