Imagine copertă: Dan Crecan, din ciclul Cărțile nescrise ale lui Ion (2016, 70/160cm, ulei/pânză)
Poet cu vocație, dedat și lăudabilei inițiative particulare de a face cunoscute cititorilor aparițiile editoriale recente ale confraților, Adrian Alui Gheorghe știe ce trebuie să achiziționeze pentru cele șase rafturi pe care le-a amenajat în prăvălia sa. Aici se poate găsi marfă proaspătă de toată mâna și pentru toate gusturile, iar proprietarul nu-și face prăvălie cu scară. Ceea ce înseamnă că el nu se gândește neapărat la o scară valorică și că nu ține cont de învățătura proverbului „Cui îi dai pe datorie nu-l mai vezi să vie”. Și aceasta deoarece, desfăcând și prezentând cele primite, prăvălierul nu face rabat unora dintre producători, cu speranța ca următoarea producție să le fie mai bună. Nefiind adeptul achiziționărilor angro, Adrian Alui Gheorghe evită neajunsurile surprinse în zicala „Prăvălie cu chirie și marfă în datorie”. O carte de citit atât pentru numele celor aflați la ofertă, dar, mai ales, pentru calitatea prezentării din partea autorului, care nu e numai scriitor, e și cititor de vocație. (Vasile Spiridon)
* * *
Se mai vinde poezie? Se mai cumpără? Marfă e, slavă Domnului! Şi de‑a‑ntâia şi de‑a doua, poezie cu vanilie, cu scorţişoară, cu rahat. Poezie cu mărar, cu leuştean, cu nucă. Poezie de post, fără nimic înăuntru, precum gogoaşele înfuriate pe toată lumea numai pe ele însele nu. Poezie cu dulceaţă de trandafiri, interzisă diabeticilor. Poezie cu rom, trasă în ciocolată amară. Poezie‑jeleu pudrată cu praf de scărpinat pe dinăuntru. Poezie abţibild, bună de pus la rever pentru o seară. Poezie cu fistic, cu merişor însiropat, cu lămâie stoarsă. Poezie agăţătoare care iese prin fereastră şi numai ce o vezi prinsă în jurul lunii. Poezie plictisită de ea însăşi ca o amantă bătrână. (Că „la limita tăcerii cuvântul devine conştient de menirea sa de a fi logos, dar şi de insuficienţa sa” zice Hugo Friedrich). Poezie‑ţeapă pentru naivi. Poezie care îţi ia durerea de suflet ca pe nimic. Poezia salată de muzică. Poezia floare de asfalt. Poezie pentru nevrotici. Poezie pentru astmatici, cardiaci, abulici. Versuri şchioape pentru alergătorii fără ţintă. Poezie sandwich. Avem marfă! Artă? Artă pentru orbi, pentru muţi, artă pentru bolnavii mentali. Poezie? Viaţă de hârtie. Teatru? Trucuri cu grimase, cu măşti, cu pălării de paie pentru decapitaţi. Tablouri? Daţi‑le pe apă…! Uite, avem aici și poezie cu înlocuitori, cu soia, cu năut, cu şofran. Poezie bici. Poezie plici. Ţinem poezie cu argint viu, poezie cu sclipici…! Avem poezie pentru mirese fugite de acasă, avem cântece triste pentru oameni veseli. Poftiţi la prăvălie! Avem poezie, poezie, poezie…! Marfă! (Adrian Alui Gheorghe, Piatra Neamţ, septembrie 2019)