Adrian Cioroianu

Dintre cei patru regi ai României, Carol al II-lea este cel mai controversat. Dar această imagine, care are, ce-i drept, și o sămânță de adevăr, este de fapt una nedreaptă. Născut și crescut într-o perioadă de mari frământări internaționale (Războaiele Balcanice și Primul Război Mondial) și de mari împliniri (realizarea României Mari), Carol al II-lea a fost, într-un sens, un Rege tragic. Probabil că România s-ar fi confruntat cu nenorociri indiferent cine ar fi fost pe Tronul regatului. Dincolo de tragedia istorică, însă, Carol al II-lea – fire extrem de inteligentă, dar rebelă (lucru periculos pentru un monarh) – a făcut și multe greșeli în plan personal, dovedind, o dată în plus, că și regii sunt oameni ca toți muritorii și că sunt doborâți de pasiuni pe cât de omenești, pe atât de tulburătoare.Ar fi, însă, greșit să judecăm personalitatea Regelui Carol al II-lea doar din acest unghi. Ar trebui să ne uităm la superbele clădiri din Capitală și din țară – construite din inițiativa sa ori terminate la insistențele sale –, ar trebui să ne amintim că faimoșii scriitori interbelici cu care ne mândrim astăzi (Eliade, Cioran, Ionescu și Noica) și marii artiști (de exemplu, George Enescu) s-au afirmat în timpul domniei acestui Rege iubitor de cultură și au fost sprijiniți de fundațiile înființate de el...

Asemeni initiativei generoase si vizionare din anul 1895, cand, sub domnia Regelui Carol I si prin efortul folcloristului Dumitru Stancescu si al editorului Carol Müller, a fost pusa temelia colectiei de carte „Biblioteca pentru toti“, astazi, Curtea Veche Publishing vine, altruist si inspirat, in ajutorul copiilor si tinerilor tarii.Numarul cititorilor de carte a scazut foarte ingrijorator in Romania ultimelor doua decenii. Tot mai putine volume ajung in mainile copiilor si adolescentilor, tot mai putine titluri se asaza in biblioteca de familie a contemporanilor nostri.La fel ca primii nostri Suverani, Carol I si Elisabeta, care erau absolut convinsi de nevoia de carte pentru prosperitatea natiunii, Familia Regala a Romaniei de astazi crede ca ignorarea cuvantului tiparit intre copertele cartii reprezinta o vulnerabilitate a natiunii si a patriei.Parinti, aduceti cartea aproape de copiii vostri! Asa cum au nevoie de iubire, de soare si de familie, cei mai mici romani au nevoie de carti, pentru a se intregi ca oameni...

Nu putem evada din istoria noastră. Nici măcar după un secol. Pentru că Istoria ne cuprinde și încă se scrie, atât prin marile evenimente sociale și politice care ne jalonează prezentul, cât și prin gesturile mărunte ale fiecăruia dintre noi. Așa a fost și în urmă cu o sută de ani, când Primul Război Mondial și sfârșitul marilor imperii au creat contextul propice pentru înfăptuirea Unirii. Însă cei de atunci nu au pus capul pe pernă în România Mică pentru ca a doua zi să se trezească în România Mare. Țara s-a construit prin mari eforturi politice și diplomatice, uneori abil și cu pragmatism sau profitând de auspiciile favorabile ale Istoriei, alteori cu sânge. Cei care au făcut-o merită să rămână în memoria noastră mai mult decât ca niște nume de străzi, pentru că oameni ca Ion I.C. Brătianu, Henri Mathias Berthelot sau Iuliu Maniu au fost figuri hotărâtoare pentru timpul și lumea în care au trăit.Despre destinele lor fascinante, precum și despre ale altor iluștri (ne)cunoscuți cărora le datorăm cine suntem astăzi aflați în acest al treilea volum dintr-o veritabilă halima autohtonă: o sută și una povești adevărate despre devenirea noastră, prin care autorul ne convinge că o țară, la fel ca Unirea, se construiește zi de zi. Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie a Univer­sităţii din București, instituţie în care lucrează de peste două decenii. A publicat consistent în multe ziare și reviste din ţară și adesea poate fi văzut – în calitate de colaborator sau realizator – în programe ale televiziu­nilor din România. Autor a mai multe volume de istorie, culegeri de eseuri pe teme istorice sau politice, scenarii pentru documentare istorice de televi­ziune și, mai recent, al unui roman, este unul dintre istoricii care au înnoit, din punct de vedere meto­dologic și tematic, imaginea asupra trecutului. Și toate acestea și pentru că, în copilărie, i-au plăcut poveștile. Mai întâi numai poveștile, apoi guma de mestecat și poveștile, apoi romanele lui Jules Verne și poveștile, apoi benzile desenate și poveștile, apoi Istoria și poveștile, apoi Marilyn Monroe și poveștile, apoi parfumurile și poveș­tile…..

Povestea ce urmează este asemenea unui pahar umplut pe jumătate. Depinde de dumneavoastră să spuneţi dacă el este pe jumătate plin sau pe jumătate gol. Suntem oare condamnaţi să fim la coada Europei? Sau, oare, avem o capacitate de regenerare uriaşă, în măsură să ne salveze din greşelile pe care le facem?Poate că şi astăzi mai avem, totuşi, o şansă.Cum anume a ajuns Gheorghe Gheorghiu-Dej în fruntea comuniştilor români? Cât de playboy a fost Regele Carol al II-lea? Cum a fost posibil ca o tânără pe nume Cătălina Toderiu să intre în galeria eroilor naţionali sub numele de Ecaterina Teodoroiu? De ce au venit în România preşedinţii Charles de Gaulle sau Richard Nixon? De ce Regina Angliei l-a plimbat în caleaşca regală pe Nicolae Ceauşescu? Sau de ce s-a dus acesta din urmă într-o vizită în Iran, în chiar ultimele sale zile de viaţă?Acestea şi alte întrebări îşi regăsesc aici un răspuns. Singura concluzie a acestor pagini este şi cea mai simplă: Istoria este, mai presus de toate, o poveste apropiată de adevăr despre ceea ce a fost altădată.Iar, pentru unii dintre noi, aceasta o face să fie cea mai frumoasă poveste din toate câte există...

Povestea ce urmează este asemenea unui pahar umplut pe jumătate. Depinde de dumneavoastră să spuneţi dacă el este pe jumătate plin sau pe jumătate gol. Suntem oare condamnaţi să fim la coada Europei? Sau, oare, avem o capacitate de regenerare uriaşă, în măsură să ne salveze din greşelile pe care le facem? Poate că şi astăzi mai avem, totuşi, o şansă.Cum anume a ajuns Gheorghe Gheorghiu-Dej în fruntea comuniştilor români? Cât de playboy a fost Regele Carol al II-lea? Cum a fost posibil ca o tânără pe nume Cătălina Toderiu să intre în galeria eroilor naţionali sub numele de Ecaterina Teodoroiu? De ce au venit în România preşedinţii Charles de Gaulle sau Richard Nixon? De ce Regina Angliei  l-a plimbat în caleaşca regală pe Nicolae Ceauşescu? Sau de ce s-a dus acesta din urmă într-o vizită în Iran, în chiar ultimele sale zile de viaţă?Acestea şi alte întrebări îşi regăsesc aici un răspuns. Singura concluzie a acestor pagini este şi cea mai simplă: istoria este, mai presus de toate, o poveste apropiată de adevăr despre ceea ce a fost altădată. Iar, pentru unii dintre noi, aceasta o face să fie cea mai frumoasă poveste din toate câte există...

„Asemeni inițiativei generoase și vizionare din anul 1895, când, sub domnia Regelui Carol I și prin efortul folcloristului ­Dumitru Stăncescu și al editorului Carol Müller, a fost pusă temelia colecției de carte „Biblioteca pentru toți“, astăzi, Curtea Veche Publishing vine, altruist și inspirat, în ajutorul ­copiilor și tinerilor țării.Numărul cititorilor de carte a scăzut foarte îngrijorător în România ultimelor două decenii. Tot mai puține volume ajung în mâinile copiilor și adolescenților, tot mai puține titluri se așază în biblioteca de familie a contemporanilor noștri.La fel ca primii noștri Suverani, Carol I și Elisabeta, care erau absolut convinși de nevoia de carte pentru prosperitatea națiunii, Familia Regală a României de astăzi crede că ignorarea cuvântului tipărit între copertele cărții reprezintă o vulnerabilitate a națiunii și a patriei.Părinți, aduceți cartea aproape de copiii voștri! Așa cum au nevoie de iubire, de soare și de familie, cei mai mici români au nevoie de cărți, pentru a se întregi ca oameni.” (Principele Radu al României)..

Pe când avea numai douăzeci și șase de ani, Principesa Elisabeta de Wied a avut curajul să plece din Germania natală într-o țară îndepărtată și aproape necunoscută, fără să știe la acea vreme că avea să-i devină cea dintâi regină. Dar cu mult înainte să plece pe acest drum împreună cu soțul ei, Carol I, Elisabeta a pășit în viață ca o simplă fetiță. E drept, făcea parte dintr-o familie princiară – dar asta nu o împiedica să alerge fără astâmpăr cât era ziua de lungă. Iar când seara se lăsa peste castel, adora să se dedice filosofiei și picturii alături de tatăl ei, Hermann de Wied.Viața nu i-a fost deloc ușoară. Și-a pierdut singurul copil pe vremea când micuța principesă Măriuca nu avea decât patru ani. Apoi, în timpul războiului ruso-turc din 1877, care avea să le aducă românilor independența față de otomani, Elisabeta a luat asupra ei organizarea spitalelor de campanie și a recepțiilor oficiale din Capitală. Ba uneori chiar le-a purtat de grijă răniților, lăsând deoparte straiele și podoabele unei suverane, îmbrăcându-se în demnitatea unei regine gata să facă orice pentru poporul ei. După câștigarea războiului și încoronare, Regina Elisabeta și-a ascultat glasul lăuntric și s-a dedicat scrisului, lucru excentric pentru o suverană a acelor timpuri. Cutezătoare și generoasă, ea a devenit o protectoare a artelor, cunoscându-i, printre alții, pe Vasile Alecsandri, pe George Enescu și pe Mihai Eminescu, cu care unele guri spun că regina-poetă ar fi avut parte de o întâmplare nu tocmai măgulitoare...Regina Elisabeta, sau Carmen Sylva – după pseudonimul literar –, a fost o femeie fascinantă, atipică pentru vremea ei, modernă în gândire, puternică și ambițioasă, de o forță și de o sensibilitate care i-au uimit pe contemporani și care ne pot inspira până în ziua de astăzi...

Seria „Regii și Reginele noastre“ își adaugă o nouă piesă de colecție: frumoasa și tulburătoarea poveste a lui Ferdinand, principele german devenit „bun român“ odată ce a răspuns chemării tărâmului îndepărtat căruia avea să îi devină rege și întregitor.    ..

Adeseori dincolo de fotografia unui rege sau a unei regine din manuale nu pare sa fie nimic. O figura sobra, incarcata de responsabilitatea care-i apasa pe umeri si de imperativul unui destin pus in slujba Istoriei. Asa stau lucrurile si cu regina cea mai iubita a Romaniei – Regina Maria. Copiii mai mari sau mai mici vor avea prilejul si placuta surpriza sa descopere ca-n spatele personalitatii politice de prim rang se afla o fetita care si-a petrecut in liniste si bucurie copilaria in Marea Britanie, o mama iubitoare si grijulie, o femeie devotata care s-a implicat direct pe front, incercand sa aline suferinta soldatilor raniti in lupta, un suflet generos si bland. Regina Maria este si acum un model de bunatate, intelepciune si cumpatare la care s-ar cuveni sa ne intoarcem frecvent...

„Asemeni inițiativei generoase și vizionare din anul 1895, când, sub domnia Regelui Carol I și prin efortul folcloristului ­Dumitru Stăncescu și al editorului Carol Muller, a fost pusă temelia colecției de carte „Biblioteca pentru toți“, astăzi, Curtea Veche Publishing vine, altruist și inspirat, în ajutorul ­copiilor și tinerilor țării.Numărul cititorilor de carte a scăzut foarte îngrijorător în România ultimelor două decenii. Tot mai puține volume ajung în mâinile copiilor și adolescenților, tot mai puține titluri se așază în biblioteca de familie a contemporanilor noștri.La fel că primii noștri Suverani, Carol I și Elisabeta, care erau absolut convinși de nevoia de carte pentru prosperitatea națiunii, Familia Regală a României de astăzi crede că ignorarea cuvântului tipărit între copertele cărții reprezintă o vulnerabilitate a națiunii și a patriei.Părinți, aduceți cartea aproape de copiii voștri! Așa cum au nevoie de iubire, de soare și de familie, cei mai mici români au nevoie de cărți, pentru a se întregi că oameni.” (Principele Radu al României)..

Aceia dintre români care se jenează cu istoria ţării lor fie nu o cunosc, fie au o impresie falsă despre istoria altora, fie ambele la un loc. Preocuparea noastră principală, astăzi, nu trebuie să fie înfrumuseţarea (sau înnegrirea) trecutului, ci construirea unui viitor mai bun.Istoria este, mai presus de toate, o poveste apropiată de adevăr despre întâmplări petrecute odinioară. În acest volum, „odinioară“ este însă mai recent, așa că mulți dintre noi l-au trăit măcar în parte nemijlocit, inclusiv autorul.Povestea începe imediat după cel de Al Doilea Război Mondial, cu împrejurările în care România a intrat în sfera intereselor sovietice, pierzându-și, pe rând, ca într-un scenariu bine pus la punct, partidele politice, libertățile cetățenești, suveranul, cultele religioase și tot ceea ce amintea de vechea orânduire. Continuă cu izbânzile de moment ale regimului comunist, cum ar fi instalarea aparatului represiv, crearea unui limbaj nou, industrializarea și urbanizarea țării – ambele discutabile din perspectivă istorică –, mărirea și decăderea unor corifei ai politicii culturale. Iar încheierea aduce declinul și prăbușirea regimului, dimpreună cu a conducătorului său.Așadar, o poveste la care am participat și în care nu ne simțim confortabil, dar pe care trebuie să o cunoaștem şi să o acceptăm. Fiindcă nu putem evada din istoria noastră.Adrian CioroianuAdrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București, instituție în care lucrează de trei decenii. A fost ambasador pe lângă UNESCO la Paris între 2015 și 2020, iar din 2021 este manager al Bibliotecii Naționale a României. A publicat consistent în numeroase ziare și reviste din țară și poate fi urmărit adesea – în calitate de colaborator sau realizator – în programe ale televiziunilor din România.Este autor al mai multor volume de istorie, culegeri de eseuri pe teme istorice sau politice, scenarii pentru documentare istorice de televiziune și, mai recent, al unui roman. Este unul dintre istoricii care au înnoit, din punct de vedere metodologic și tematic, imaginea asupra trecutului. Toate acestea și pentru că, în copilărie, i‑au plăcut poveștile. Mai întâi numai poveștile, apoi guma de mestecat și poveștile, apoi romanele lui Jules Verne și poveștile, apoi benzile desenate și poveștile, apoi Istoria și poveștile, apoi Marilyn Monroe și poveștile, apoi parfumurile și poveștile.La Curtea Veche Publishing a publicat seria Cea mai frumoasă poveste (Câteva adevăruri simple despre istoria românilor, 2013, 2020; Nu putem evada din istoria noastră, 2016; O țară se construiește zi de zi, 2019) și mai multe volume de non‑ficțiune pentru copii...

În urmă cu o sută de ani, Primul Război Mondial și sfârșitul marilor imperii au creat contextul propice pentru înfăptuirea Unirii. Însă cei de atunci nu au pus capul pe pernă în România Mică pentru ca a doua zi să se trezească în România Mare. Țara s-a construit prin mari eforturi politice și diplomatice, uneori abil și cu pragmatism sau profitând de auspiciile favorabile ale Istoriei, alteori cu sânge. Cei care au făcut-o merită să rămână în memoria noastră mai mult decât ca niște nume de străzi, pentru că oameni ca Ion I.C. Brătianu, Henri Mathias Berthelot sau Iuliu Maniu au fost figuri hotărâtoare pentru timpul și lumea în care au trăit.Despre destinele lor fascinante, precum și despre ale altor iluștri (ne)cunoscuți cărora le datorăm cine suntem astăzi aflați în acest al treilea volum dintr-o veritabilă halima autohtonă: o sută și una povești adevărate despre devenirea noastră, prin care autorul ne convinge că o țară, la fel ca Unirea, se construiește zi de zi...