Astfel cum a remarcat Consiliul European de la Tampere, 15 si 16 octombrie 1999, scopul comun al Europei comunitare este armonizarea dreptului la libera circulatie in interiorul Uniunii cu un nivel ridicat de protectie si garantii legislative pentru toti cetatenii. Totodata, aceasta protectie, dar si garantiile legislative, trebuie oferite de statele membre cetatenilor sai, in contextul crearii unui spatiu de libertate, securitate si justitie. De aceea, si legislatia care reglementeaza profesia de executor judecatoresc a dobandit in ultimii ani, un loc deosebit de important in sistemele tuturor tarilor membre ale UE. Daca denumirea de avocat sau de notar este asociata cu un fonetism apropiat, care iese in evidenta limbajelor majoritatii tarilor europene, ce va spune un "Onallo Birosagi Vegrehajto" (Ungaria), sau un "Kohtutaiturid" (Estonia), sau un "Messenger at Arms" (Scotia), sau "Solicitadores" (Portugalia)? Ei bine, toate cele patru denumiri sunt ceea ce numim in franceza, "Huissier de Justice", un "Gerechtsdeurwaarder" in olandeza, sau "Executor Judecatoresc" in limba romana. Chiar daca din punct de vedere fonetic denumirea de executor judecatoresc nu are o conotatie unitara in limbajul tarilor europene, in actualul context social si economic, aceasta profesie se infatiseaza ca o garantie esentiala a indeplinirii procedurii de executare silita, ca parte a notiunii de proces echitabil in sensul art. 6 al Conventiei europene a drepturilor omului. Tocmai de aceea, lucrarea de fata releva cea mai mare parte a legislatiei care reglementeaza profesia de executor judecatoresc din Romania, incepand cu perioada portareilor si pana in prezent. Acestea sunt doar cateva dintre argumentele care recomanda lucrarea "Executorii judecatoresti. Evolutie istorica - Norme si valori contemporane", care poate constitui un punct de reper deosebit de important pentru intelegerea rolului acestei profesii intr-o societate moderna. Prezenta lucrare se adreseaza in general tuturor teoreticienilor si practicienilor dreptului, dar in egala masura si studentilor facultatilor de drept. Din aceste considerente, sper ca atentia publicului interesat sa se indrepte si spre prezenta lucrare deoarece, prin imbinarea elementelor normative comparate cu cele teoretice, dar si practice, acompaniate de comentariile personale ale autorului care se regasesc in continutul sau, acesta sa primeasca unele raspunsuri clare si concise asupra unor probleme caracteristice activitatii executorilor judecatoresti...

Manualul de teoria generala a obligatiilor pe care il prefatam cuprinde notele de curs si teste-grila intocmite de domnii Adrian Stoica si Valentin Beleniuc – cadre didactice universitare la Facultatea de Drept a Universitatii „Ovidiu” din Constanta –, elaborate in baza unui plan bine intocmit, raportat la exigentele unui curs universitar si la destinatarii sai nemijlociti, studentii si, mai putin, masteranzii sau doctoranzii.Este stiut ca materia obligatiilor, coloana vertebrala a dreptului civil, se distinge prin tehnicitate deosebita, logica juridica ireprosabila si un grad sporit de abstractizare, ceea ce face dificil studiul ei, mai ales la nivelul primilor ani de licenta, cand se paseste in tainele dreptului civil, in cadrul caruia dreptul obligatiilor reprezinta una dintre cheile de bolta. In acest context si in lumina Noului Cod civil, care a unificat, se stie, materia obligatiilor civile si comerciale, autorii si-au propus sa trateze sumar, dar limpede, elementele fundamentale ale teoriei generale a obligatiilor, respectiv notiunea de obligatie civila, izvoarele (sursele) obligatiilor (in principal contractul, dar si actul juridic civil unilateral ca izvor de obligatii, faptul juridic licit generator de obligatii – gestiunea de afaceri, plata nedatorata, imbogatirea fara justa cauza – si fapta ilicita generatoare de prejudicii – cunoscuta mai degraba sub forma raspunderii civile delictuale), executarea obligatiilor, transmisiunea si transformarea obligatiilor, stingerea obligatiilor, obligatiile afectate de modalitati si obligatiile plurale, inclusiv garantarea obligatiilor. Nu lipsesc nici trimiteri comparative la recenta reforma franceza a dreptului obligatiilor si contractelor, operata prin Ordonanta Guvernului nr. 2016-131 din 10 februarie 2016, punand in evidenta faptul ca intre cele doua reglementari exista destule puncte comune, in deplin acord cu proiectele europene de unificare a dreptului privat, in cadrul unui cod civil european [cf. Principiile dreptului european al contractelor (Lando), Draftul comun de referinta (von Bar)], de natura sa contribuie la formarea ori, cel putin, sa puna bazele unui novum ius civile Europæum. ..