În 1944, gemenele Perla şi Staşa Zagorski ajung la Auschwitz, împreună cu mama şi bunicul lor. În noua lor lume întunecată, cele două fete îşi găsesc refugiul în relaţia lor specială, alinându-şi suferinţa cu jocurile copilăriei lor şi limbajul unic pe care-l împărtăşesc. Ajungând să facă parte din aşa-numita Menajerie a lui Mengele, gemenele au parte de un amestec de privilegii şi orori necunoscut celorlalţi, iar experienţele înfiorătoare prin care trec le schimbă radical, identitatea şi personalitatea lor fiind transformate sub povara vinovăţiei şi durerii.
În iarna aceea, la un concert organizat de teribilul doctor Mengele, Perla dispare. Staşa îşi plânge sora, dar se agaţă de posibilitatea ca aceasta să fie încă în viaţă. Când lagărul este eliberat de Armata Roşie, ea şi prietenul ei, Feliks – un băiat însetat de răzbunare după ce şi-a pierdut şi el geamănul –, o pornesc la drum prin oraşele devastate ale Poloniei. Rănile, foametea, haosul din jur, nimic nu reuşeşte să stea în calea celor doi copii, motivaţi deopotrivă de mânie şi speranţă. Rând pe rând, se întâlnesc cu săteni ostili, cu membri ai rezistenţei evreieşti, precum şi cu alţi refugiaţi, dar nici o clipă nu renunţă la gândul că Mengele poate să fie capturat şi să plătească pentru tot răul făcut. Pe măsură ce tinerii supravieţuitori descoperă ce a rămas din lumea pe care o ştiau, trebuie să încerce să-şi imagineze un viitor în ea.
„Konar face ca vieţile emoţionale ale celor două inspirate naratoare să pară sfâşietor de reale... surprinzând totodată ambiţia multor prizonieri, capacitatea lor de a se agăţa de orice speranţă şi bunătate în mijlocul celei mai crunte suferinţe – de a rămâne, după cum spunea Elie Wiesel, umani «într-un univers inuman».” Michiko Kakutani, The New York Times
