Ardelencele

Pentru mine, Ardealul este format din oraşe mici. Ceea ce mă fascinează la oraşele mici sunt podurile caselor despre care mi-am închipuit mereu că adăpostesc prăfuite cufere, sipete, casete din lemn pictate cu flori şi inimioare pline cu scrisori de dragoste neexpediate vreodată, jurnale intime, caiete cu poezii scrise de-a lungul vremii de preotese, profesoare, învăţătoare, funcţionare sensibile şi suferind profund din dragoste. Şi astăzi, dacă ai apucat să citeşti măcar o pagină din cartea lui Al. Cistelecan, Ardelencele, mi se pare lipsit de delicateţe ca, atunci când vezi o femeie frumoasă într-un oraş mic transilvan, să nu îţi imaginezi că poartă în suflet o poveste de dragoste nefericită.Nu ştiu câte poduri a apucat să cerceteze până acum Al. Cistelecan şi nici din câte orăşele din Ardeal. Un lucru e cert: cercetările, „săpăturile” sale prin manuscrisele din poduri îmi confirmă intuiţia. Oricum, Ardelencele lui Al. Cistelecan este o carte admirabilă. O carte atât de frumoasă şi de parfumat scrisă, încât, mărturisesc, nu o dată mi-a trecut prin cap gândul că, atunci când a nimerit în vreun pod cu cufere, sipete și casete din lemn pictate cu flori și inimioare în care nu se găsea niciun manuscris, Cis, contrariat, s-a așezat la o măsuță sub o grindă prăfuită, a ridicat o țiglă ca să aibă lumină, și a inventat el însuși un nume, o biografie nefericită și a scris acolo el însuși zeci de scrisori de dragoste neexpediate, jurnale intime și caiete cu poezii. (Ion Mureşan)Al. Cistelecan este profesor de literatură română modernă și contemporană în cadrul Facultății de Științe și Litere a Universității „Petru Maior” din Tîrgu Mureș. S-a născut la 2 dec. 1951 în satul Aruncuta, comuna Suatu, jud. Cluj. A urmat cursurile Liceului „Ady-Șincai” și ale Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, ambele din Cluj. Doctor în Litere, din 2000, cu o teză despre Ion Pillat. A publicat mai multe cărți de critică și istorie literară: Poezie și livresc (Editura Cartea Românească, 1987), Celălalt Pillat (Editura Fundației Culturale Române, 2000), Top ten (Editura Dacia, 2000), Mircea Ivănescu. Micro-monografie (Editura Aula, 2003), Al doilea top (Editura Aula, 2004), Diacritice (Editura Curtea Veche, 2007), Aide memoire (Editura Aula, 2007), Magna cum laude (Editura Tracus Arte, 2012). A publicat, de asemenea, și două volume de interviuri: 11 dialoguri (aproape teologice) (Editura Galaxia Gutenberg, 2003) și 15 dialoguri critice (Editura Aula, 2005). A colaborat la realizarea Dicționarului scriitorilor români (coord. de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu) și a Dicționarului esențial al scriitorilor români (aceiași coordonatori). În 2011 a coordonat volumul aniversar Mircea Ivănescu ’80 (Editura Paralela 45), iar în 2014 a îngrijit antologia de Versuri de la Editura Humanitas a aceluiași Mircea Ivănescu...