Alberto Manguel

Fiind pasionat de carti, Alberto Manguel este ghidul perfect pentru un tur ilustrat al bibliotecilor din intreaga lume, fie ele antice sau contemporane, private sau publice, fictive sau imaginare. Biblioteca noptii este o carte de variatiuni pe aceeasi tema, fiecare dintre cele cincisprezece capitole oferind o alta perspectiva: a imaginatiei, a identitatii, a ordonarii, a umbrelor, a uitarii etc. Povestitor desavarsit, Manguel isi ancoreaza periplul in propria experienta si in propria biblioteca, pe care a construit‑o in Franta in jurul ruinelor unui hambar din secolul al XV‑lea si in care si‑au aflat locul zecile de mii de exemplare ale iubitelor sale carti.  In minunata si captivanta sa carte, Manguel face ca bibliotecile sa para la fel de pline de savoare si energie ca viata insasi si nu, asa cum cred uneori oamenii, niste alternative prafuite la aceasta. - The Telegraph..

Cartea perfectă pentru orice iubitor de cărțiÎntr-o clipă magică a copilăriei tale, pagina unei cărți – acel șir de simboluri confuze și străine – a căpătat sens și universuri întregi ți s-au deschis. Ai devenit, irevocabil, un cititor.Cunoscutul eseist și editor Alberto Manguel pornește de la acest moment esențial pentru a explora conversația începută acum 6.000 de ani între cuvinte și acel erou fără de care cartea ar fi un obiect lipsit de viață: cititorul. Manguel abordează cu măiestrie cititul ca seducție, ca rebeliune și ca obsesie, urmărind istoria bizară și fascinantă a progresului cititorului de la tăblița de lut la pergament, de la codex la cărțile digitale.Acest studiu al istoriei lecturii pornește de la cele mai vechi texte inscripționate pe tăblițe de lut în scrierea cuneiformă din Mesopotamia și hieroglifică din Egiptul antic, trece prin cluburile de lectură din Franța medievală formate ad-hoc la sesiunile de tors ale femeilor, inventarea tiparului în secolul XV, obiceiul pierdut al lecturilor cu voce tare (care și-au dobândit repede reputația de a fi subversive), apariția colecțiilor moderne de cărți, până la nașterea unui public cititor vast și revoluția digitală de astăzi.Istoria lecturii este, astfel, o carte care își propune să provoace cititorul și să-l integreze într-o lungă tradiție a bibliofiliei.„O minunată îmbinare de erudiție și eseu biografic... Manguel scrie atât de frumos și de încântător, încât ne molipsește neîncetat cu entuziasmul său.“PHILIP LOPATE„Manguel a abordat subiectul copleșitor al pasiunii noastre pentru cărți și a reușit să-l transforme într-o carte în care se întrevede propria-i pasiune.“MICHIKO KAKUTANI, The New York Times..

Unele dintre personajele literare pe care le descoperim in copilarie ne insotesc toata viata, desprinzandu-se din paginile cartilor si devenind adevarati prieteni care ne dezvaluie lucruri nestiute despre iubire si pierdere, despre pericolele si frumusetea lumii.Intr-un stil fermecator si erudit, Alberto Manguel scrie cu multa caldura despre personajele care i-au fost alaturi de-a lungul timpului, printre care Robinson Crusoe, Jim din Huckleberry Finn, Scufita-Rosie, capitanul Nemo, Iov si monstrul lui Frankenstein. Impartasindu-si experientele de cititor, Manguel ne ofera prilejul de a explora propriile noastre relatii cu acesti "monstri" nemuritori si de a reflecta asupra intelepciunii pe care ne-au ajutat s-o dobandim.Alberto Manguel mediteaza cu eruditie si umor asupra lectiilor invatate de la personajele literare, desenele lui fanteziste intregind acest fermecator volum de eseuri. - Publishers Weekly..

Reflecţiile unui cititor pasionat asupra unui an al cărţilor. În vreme ce călătorea la Calgary, Alberto Manguel a fost frapat că romanul pe care îl citea (Goethe, Afinităţi elective) părea să reflecte haosul social al lumii în care trăia. Un articol din ziarul acelei zile era brusc pus în lumină de un pasaj din roman, o lungă reflecţie stârnită de un singur cuvânt. Atunci a hotărât să păstreze aceste momente, recitind o carte în fiecare lună, alcătuindu-şi astfel Jurnalul, de o voluptate molipsitoare a lecturii, care ca orice literatură de calitate, reprezintă un adevărat festin intelectual pentru gândire. O idee elegantă şi binevenită, pe subiectul miracolului minor care se petrece ori de câte ori deschidem o carte şi o lume prinde formă în mâinile noastre.Jurnalul de lectură: un volum de note, gânduri şi impresii de călătorie despre prieteni, despre evenimente publice şi personale, provocate toate de lectura sa. De la Don Quijote (august) la Insula Doctorului Moreau (februarie) şi la Kim (aprilie), Manguel ne poartă printr-o aventură unică în literatură şi în viaţă şi demonstrează cum, pentru cititorul pasionat, una nu poate fi separată de cealaltă.Un Don Juan al cărţilor? Un jurnal elegant eliptic şi confuz contemporan, despre oraşe revizitate şi cărţi recitite. Manguel? Un strălucit causeur şi conferenţiar pe toate continentele.„Lecturile sale sunt eclectice, de la H.G. Wells la Conan Doyle, de la Margaret Atwood la Kipling şi Goethe, trecând prin Chateaubriand, Virginia Woolf şi Chesterton. Manguel găseşte un deliciu în alcătuirea listelor, fie ele de autori preferaţi de romane poliţiste, de oameni de ştiinţă, de nebuni sau de eroi ai literaturii. Jurnalul său este o mină de aur a «Neaşteptatului», iar personalitatea sa caldă şi profund cultivată îi va vrăji pe toţi cei care se dau în vânt să citească şi să reflecteze.“ Publishers WeeklyBinecunoscut antologist, traducător, eseist, romancier şi editor, Alberto Manguel a primit ordinul Chevalier de L’Ordre français des Arts et des Letrres...

„Iubesc bibliotecile publice și ele sunt primele locuri pe care le vizitez când mă aflu într-un oraș pe care nu-l cunosc. Dar nu pot lucra fericit decât în propria mea biblioteca, cu propriile mele cărți sau mai degrabă cu acele cărți despre care știu că sunt ale mele. Poate că e un soi de fidelitate ancestrală în asta, un fel de domesticitate zgârcită, o trăsătură a caracterului meu, mult mai conservatoare decât ar fi putut admite tinerețea mea anarhică. Biblioteca îmi era cochilie”, mărturisește Alberto Manguel.Îndrăgostitul de lectură care a scris Biblioteca nopții și Istoria lecturii se întoarce mereu la propriile creații schimbătoare, efemere, și totuși mărturii ale eternității: revizitandu-și bibliotecile, se reviziteaza pe sine. Ultima „cochilie“ dintr-un prezbiteriu de pe Valea Loarei nu este nicidecum un sfârșit, ci începutul unei povești noi, al unei ordini noi și, mai ales, al unei căutări noi, în compania prietenilor. Însoțindu-l pe Manguel, o să va întâlniți și cu Ovidiu, Dante, Cervantes, Lewis Carroll, Kafka, Borges sau Walter Benjamin. O să vizitați legendara Biblioteca din Alexandria, o să pătrundeți în biblioteci personale și publice, anonime sau celebre, și o să meditați, împreună cu autorul, la dragostea pentru cărți...

Un roman stralucit imaginat, in care un jurnalist ii intervieveaza pe toti cei care l-au cunoscut, sau au crezut ca l-au cunoscut, pe Alejandro Bevilacqua, un sclipitor scriitor sud-american, enervant de alunecos, autor al capodoperei Lauda minciunii. Dar relatarile din cercul sau de prieteni, iubiti, iubite si dusmani devin tot mai contradictorii, suspecte si de nepatruns. Sa minta cu totii sau sa relateze fiecare propria sa versiune a adevarului? Pe masura ce investigatia literara avanseaza si corul de observatori ai lui Bevilacqua reintregeste realitatea fragmentata a vietii sale, la treizeci de ani dupa disparitie...

Venim pe lume hotarati sa gasim o poveste oriunde – pe cer, pe fetele oamenilor, in obiectele din jurul nostru. Ne citim propria viata, precum si vietilor celorlalti, ne citim lumea ca pe o carte. Iata convingerea lui Alberto Manguel, un Casanova al lecturii, cum l-a numit George Steiner. Un cititor in padurea din oglinda exploreaza arta de a citi si de a scrie in cateva dintre ipostazele ei fascinante. Sub semnul lui Borges si al bibliotecilor infinite, autorul ne duce spre locuri si timpuri minunate si spre secrete bine pazite, unde ne intalnim cu personaje si personalitati: Lewis Carroll si Che Guevara, Alice in Tara Minunilor si Pinocchio...„Eseurile de o asemenea calitate merita citite sau recitite oriunde le intalnim.“The New York Review of Books„Afinitatile si lecturile lui Manguel reprezinta o gama infinita si baroca, un concerto grosso.“The Guardian..