Alessandro Baussmerth s-a născut în casa unui povestitor.
Copilăria şi-a petrecut-o într-o lume plină de culoare, sunet şi viaţă. Copilul era rege. În casa bunicilor, în zilele lungi şi ploioase, micuţul Alessandro priveşte curios cărţile vechi de istorie în limbi necunoscute. Fascinat de poze şi tablouri, el se cufundă în lumea tainică a unui trecut misterios. A trăi în trecut devine plăcerea sa ascunsă. În timp îşi dă seama că prezentul se naşte din trecut. Descoperă repede că trecutul are diverse chipuri care se pot schimba în funcţie de narator.
Îşi însoţeşte tatăl în lungi călătorii, în care cunoaşte oameni aparte şi locuri secrete. Imaginaţia tânărului împleteşte mereu prezentul cu trecutul. Istoria devine un spaţiu în care poate evada.
De-a lungul existenţei se adaptează realităţii, practicând diverse activităţi. Învaţă limbi străine şi astfel ajunge la izvoare, căutând printre ele semnele timpului. Acestea îi stârnesc şi mai mult dorinţa de a afla adevărul. În căutarea acestuia se alătură un timp celor care încearcă să-l descopere prin mijloace ?tiinţifice. Devine un experimentator, un om de ştiinţă. Începe să se joace cu creaţia. Viaţa şi moartea îl fascinează. Alege mereu calea cea mai aspră. Bucuriile şi greutăţile vieţii de lup singuratic îl însoţesc pretutindeni. Cei în vârstă îl privesc cu uimire, în timp ce tinerii îl ascultă atenţi.
Ajunge să fie profesor universitar. Urmează drumul firesc al existenţei: devine la rândul său un povestitor. Naraţiunea pe care o compune caută să fie deosebită, să nu semene cu cele auzite. Discipolii îi cer să scrie. Acelaşi lucru îl sfătuiesc şi cei doi magisteri care i-au îndrumat paşii în lumea semnelor ascunse.
Nimic nu este întâmplător...