Alexander von Schonburg

Contele Alexander von Schönburg, jurnalist monden și scriitor, s-a născut pe 15 august 1969 și este fiul contesei Beatrix Széchenyi von Sárvár-FelsOvidék și al contelui Joachim von Schönburg-Glauchau.Din anul 1999 este căsătorit cu prințesă Irina Verena de Hessa, nepoata prin­tului Christoph de Hessa și stră­ne­poată reginei Elisabeta a ÎI-a.Împreună au trei copii: Maria-Letiția, Maximus Carolus Joachim Maria și Valentin Polykarp Joseph Maria. Sunt des­cen­denți direcți ai reginei Victoria și stră-stră-strănepoți ai prințesei Margareta de Prusia, mezina impară­tului Frederic. Din pricina confesiunii lor catolice, copiii au fost excluși de la succesiunea la tronul britanic.Formă jucăușă de conversație se aseamănă cu ciripitul păsărilor, cu torsul pisicilor, cu improvizațiile lui Schubert, cu armoniile recurente. Nu contează prea mult ce zici. În asemenea momente, o bună parte din comunicare se desfășoară oricum nonverbal. În ultima instanța, nu facem totuși decât să ne adulmecam. Doar că puțîn mai subtil.Unii citesc cărți începând cu sfârșitul. Pare nefiresc, dar este un gest absolut nevinovat. O dovadă că suferim de exces de informație. Pentru cei în cauza, adică în primul rând pentru cei care își petrec mai toată ziua în față unor mici ecrane, care au cu adevărat nevoie de o introducere în modul de comunicare IRL, pentru ei, prin urmare, am rezumat esențialul cărții în câteva vorbe, care să-i scutească de restul lecturii:Zece reguli de aur pentru orice ocazie – cocktail party, recepție sau sărbătoare:1. Stai drept! Mergi drept!2. Nu lasă niciodată să se observe că interlocutorul te plictisește. Nu te uită niciodată peste umărul lui, în căutarea altor persoane!3. Fii interesat! Procedează că marele maestru Clinton. Sau că ambasadorul din Liechtenstein la Berlin. Când vorbești cu oameni că ei, îți transmit sentimentul că s-au trezit în acea dimineață cu gândul că trebuie să te întâlnească pe ține.4. Nu lasă să apară vreo pauză în conversație! La nevoie, întreabă: “Ce lucru frumos vi s-a întâmplat astăzi?”5. Nu fi servil. Poți să și contrazici, când este cazul!6. Nu fi arogant. Lasă-l și pe interlocutor să aibă dreptate!7. Fii întotdeauna amabil cu angajații!8. Nu jigni niciodată o mama. Sau un câine.9. Nu pune niciodată telefonul mobil pe masă.10. Ascultă!..

Contele Alexander von Schönburg, jurnalist monden şi scriitor, s-a născut pe 15 august 1969 şi este fiul contesei Beatrix Széchenyi von Sárvár-Felsovidék şi al contelui Joachim von Schönburg-Glauchau.Din anul 1999 este căsătorit cu prinţesa Irina Verena de Hessa, nepoata prinţului Christoph de Hessa şi stră­ne­poata reginei Elisabeta a II-a.Împreună au trei copii: Maria-Letitia, Maximus Carolus Joachim Maria şi Valentin Polykarp Joseph Maria. Sunt descendenţi direcţi ai reginei Victoria şi stră-stră-strănepoţi ai prinţesei Margareta de Prusia, mezina împăratului Frederic. Din pricina confesiunii lor catolice, copiii au fost excluşi de la succesiunea la tronul britanic.B O G Ă Ț I A N U Î N S E A M N Ă A V E R E , C I P U T E R E A D E A R E N U N Ț A L A E A . C U S T I L .„În viață este preferabil să te obișnuiești să pierzi. Ca să te scutești de multă tristețe. “ - HELMUT BERGERA fi înseamnă mai mult decât a avea. Iar a avea stil înseamnă totul. Le style c’est l’homme!Putem chiar să facem un pas și mai departe și, oricât de paradoxal ar părea, să considerăm eșecul un secret al succesului.Dacă Vladimir Nabokov nu ar fi ajuns în exil, scăpătat, ar fi murit ca mărunt poet și mare colecţionar de fluturi. Spre norocul nostru, al tuturor, dar probabil și spre norocul său, a avut șansa să piardă totul.Nu numai că triumfurile măreţe și eșecurile răsunătoare merg umăr la umăr, ci uneori paguba şi nereușita, ori ghinionul, netezesc calea triumfului.„Când hoinăresc pe străzi, prin pieţe și de-a lungul canalului“, scria Nabokov, „simt difuz buza umezelii prin tălpile găurite – și îmi port cu mândrie norocul inexplicabil.“..

Arta de a renunta cu stil... sau mai putin inseamna mai multIn viata este preferabil sa te obisnuiesti sa pierzi. Ca sa te scutesti de multa tristete. - Helmut BergerA fi inseamna mai mult decat a avea. Iar a avea stil inseamna totul. Le style c'est l'homme! Putem chiar sa facem un pas si mai departe si, oricat de paradoxal ar parea, sa consideram esecul un secret al succesului. Daca Vladimir Nabokov nu ar fi ajuns in exil, scapatat, ar fi murit ca marunt poet si mare colectionar de fluturi. Spre norocul nostru, al tuturor, dar probabil si spre norocul sau, a avut sansa sa piarda totul. Nu numai ca triumfurile marete si esecurile rasunatoare merg umar la umar, ci uneori paguba si nereusita, ori ghinionul, netezesc calea triumfului.Cand hoinaresc pe strazi, prin piete si de-a lungul canalului, scria Nabokov, simt difuz buza umezelii prin talpile gaurite - si imi port cu mandrie norocul inexplicabil. Prho­prhietatea, drhagul meu, prho-prhie-ta-tea este o intamplarhe. Am pierhdut totul, in schimb ne-am rhaspandit in lumea larhga. Parhis, Madrhid, Amerhica de Sud. Sa rhamai merheu in prhovincie, la noi in Estonia, ce plictiseala de moarhte! - Un batran conte din tarile baltice..

Aristocrația nu are nimic de-a face cu originea, în schimb depinde în mare măsură de cultură, pe care o poți dobândi. Sau nu.Într-o epocă de egoism, arbitrar și grosolănie, me first a devenit o nouă formă de viață, puternică, neobosită și încrezătoare în sine, plină de cutezanță și lipsită de dubii.Între anything goes și cavalerism sau între hedonism și noblețe ce ați alege? Cumva, virtutea? Pe care?Înțelepciune • Umor • Deschidere spre lume • Modestie • Curtoazie • Umilință • Fidelitate • Castitate • Compasiune • Răbdare • Echitate • Sportivitate • Supunere • Decență • Amiciție • Îngăduință • Sinceritate • Mărinimie • Măsură • Discreție • Coolness • Hărnicie • Bună-creștere • Curaj • Toleranță • Încredere în sine • Gratitudine..

Contele Alexander von Schönburg, jurnalist monden şi scriitor, s-a născut la 15 august 1969 şi este fiul contesei Beatrix Széchenyi de Sárvár-Felsovidék şi al contelui Joachim von Schönburg-Glauchau. Din anul 1999 este căsătorit cu prinţesa Irina Verena de Hessa, nepoata prin­ţului Christoph de Hessa şi strănepoata reginei Elisabeta a II-a. Împreună au trei copii: Maria-Letitia, Maximus Carolus Joachim Maria şi Valentin Polykarp Joseph Maria. Sunt descendenţi direcţi ai reginei Victoria şi stră-stră-strănepoţi ai prinţeseiMargareta de Prusia, mezina împăratului Frederic. Din pricina confesiunii lor catolice, copiii au fost excluşi de la succesiunea la tronul britanic.Aristocrația nu are nimic de-a face cu originea, în schimb depinde în mare măsură de cultură, pe care o poți dobândi. Sau nu. Într-o epocă de egoism, arbitrar și grosolănie, me first a devenit o nouă formă de viață, puternică, neobosită și încrezătoare în sine, plină de cutezanță și lipsită de dubii.Între anything goes și cavalerism sau între hedonism şi noblețe ce aţi alege? Cumva, virtutea? Pe care? Înțelepciune • Umor • Deschidere spre lume • Modestie • Curtoazie • Umilință • Fidelitate • Castitate • Compasiune • Răbdare • Echitate • Sportivitate • Supunere • Decență • Amiciție • Îngăduință • Sinceritate • Mărinimie • Măsură • Discreție • Coolness • Hărnicie • Bună-creștere • Curaj • Toleranță • Încredere în sine  • Gratitudine..

Corect! Comportament corect. Consum corect. Concediu corect. Restaurant corect. Meniu corect. Automobil corect. Shopping corect sau „Elegance is refusal“, cum spunea Coco Chanel.Să reluăm: gunoi corect. Selectat corect. Gândiți că e prea plicticos? Gândiți incorect, pentru că natura a fost plină de gentilețe cu noi când ne-a dat jos din copaci, iar noi, cu sălbăticie, am năvălit peste ea şi am început să îi schimbăm legile.„«Fiecare om este capabil să împingă lumea, câte puțin, spre direcția bună sau spre cea rea», iată esența strălucitului discurs ținut de Aleksandr Soljenițîn la acceptarea Premiului Nobel. Fiecare om are influența sa, cu atât mai mult cu cât fiecare om – ceea ce eu îmi asum, și ar trebui să vă asumați și dumneavoastră – servește cuiva drept exemplu.“ ALEXANDER VON SCHÖNBURG…Așadar la Copenhaga se trece pe lângă grădini citadine pe jumătate sălbatice și se cotește pe Jægersborggade. Este mică, poate fi străbătută în cinci minute, dar i se pot aloca și câteva ore, fără nicio greutate. Toată strada miroase a prăjituri ca la mama acasă, fiecare mic magazin poartă un nume nostim, iar în vitrina unuia dintre ele se poate citi „STOP FUCKING BUYING!“, în magazinul de jucării nu există decât marfă la mâna a doua sau a treia, în fața shopului pop-up cu chimonouri stau femei despre care îți dai seama, după alură, că practică yoga, iar bărbații, în ciuda bărbilor uniforme și a T-shirturilor ironice, au un aer suveran și calm. Peste tot ai WLAN gratis, gelateria se cheamă „Banana”, cu sloganul „Less worry! More life!”, o idee care sună trăsnet. În cel mai bun local de pe stradă, „Manfreds”, se servesc doar legume livrate dimineața de la mica fermă proprie, aflată la doar cincizeci de kilo­metri; există și preparate din carne, dar cine comandă are posibilitatea, înainte de a se înfrupta din animal, să asculte povestea vieții lui și să îi studieze pedigriul.Inventarea turismului practicat sistematic a coincis cu Revoluția Industrială și s-a constituit inițial într-o mișcare de refugiu pentru proletariatul scăpat din bârlogurile sale îmbâcsite și din făbricuțele sordide din norul Angliei. Înainte de asta mai existau ocazional nobili englezi fără prea multă ocupație, de obicei frații mai mici ai moștenitorilor, care acasă erau de prisos și nu-și găseau locul nici în biserică, diplomație ori armată, care tropăiau în pantaloni scurți printre ruinele templelor grecești, dar turismul s-a transformat în fenomen de masă abia după ce au apărut orașele industriale și a început să fie exploatată comercial lăcomia de a scăpa din ele. Cel dintâi operator de turism din lume, Thomas Cook, predicator laic baptist și adept al mișcării pentru abstinență, și-a început afacerea organizând excursii la țară pentru muncitorii din orașe, cu tot cu fanfare și picnicuri. Principalul țel urmărit de acest om cucernic era să țină proletariatul englez departe de băutură, măcar pentru câteva ore, proiect care, după cum știe oricine a fost vreodată în Mallorca, a eșuat definitiv și pe vecie.Se prea poate ca prăbușirea concernului Thomas Cook din 2019, la aproape 180 de ani după ce a fost fondat de un om cu intenții evident bune, dar cu urmări catastrofale, să fi fost un semn pe care ar trebui să-l tratăm cu toată seriozitatea. Încă de la moartea lui Cook, în 1892, observatorii atenți au bănuit că turismul de masă creat de el era un monstru. În necrologul lui altfel deosebit de respectuos apărut în Times, la Londra, se spune pe ton discret, dar sensibil snob: „Dacă firma ar fi putut să garanteze și ameliorarea spirituală a manierelor la fel cum a garantat o călătorie comodă.“S-a constatat curând că prin crearea noului tip uman, cel al turistului, se crease de fapt o lighioană vrednicăde compătimire. În conștiința noastră colectivă ocupă pe drept cuvânt o poziție fermă de culme a filistinului, a prostănacului ignorant.PS:Știați că urmărind pe smartphone un video prin streaming, vreme de zece minute, se consumă la fel de mult curent cât pentru o sobă electrică de 2 000 de wați, vreme de cinci minute? Și că fabricarea unui singur smartphone aruncă în atmosferă peste 60 de kilo­grame de CO2? Că fiecare căutare pe Google produce 0,2 grame de CO2 și că cele 3,8 milioane de aparent nevinovate cercetări Google care se fac pe minut produc 760 de tone de CO2? ..

Alexander von Schönburg, temut cronicar monden, priveşte în urmă la viaţa fără griji, extravagantă şi uneori decadentă a celor bogaţi şi frumoşi, de dinaintea prăbuşirii pieţelor financiare. Şi le propune cititorilor săi să-l însoţească într-o expediţie printr-o lume, devenită între timp de poveste, a miliardarilor care îşi proiectează submarine, a bebeluşilor care au legitimaţii de frequent flyer şi a doamnelor care îşi injectează scurt o doză de neurotoxină în pomeţi, spre înviorare, în pauza de masă. Observaţiile sale asupra celei mai alese societăţi sunt o retrospectivă tăioasă şi adorabil de ironică a unei perioade care, astăzi, mai aminteşte doar de un dans pe marginea prăpastiei.„De ce preferă bogaţii discreţia?Paul Allen, unul dintre întemeietorii Microsoft, şi-a comandat un submarin (galben!) la constructorul Exomos din Dubai. Contractele de vânzare pentru asemenea submarine particulare includ de obicei clauze stricte de confidenţialitate. Herald Tribune relatează că tuturor inginerilor li se explică foarte limpede că «o gură slobodă poate scufunda o navă».Dar într-un articol apare totuşi o scurtă relatare: «De fapt, nu am voie să vorbesc, dar vă pot da asigurări că e o adevărată operă de artă.» Se pare că numărul submarinelor particulare din mările lumii a depăşit o sută şi se vorbeşte că şi Roman Abramovici ar avea unul. «Dacă îl găsiţi, al vostru să fie», a replicat el arogant, când i s-a pus întrebarea.Iar dacă încerci să afli ceva despre clienţii săi de la Bruce Jones, şeful firmei US Submarines, unul dintre producători, vei primi următorul răspuns: «Aş putea să vă dezvălui numele lor, desigur, dar după aceea ar trebui să vă împuşc, din păcate.»“ Alexander von Schönburg..

Eleganta ignorantei sau de ce sunt miliardarii altfel.Alexander von Schonburg, temut cronicar modern, ne propune o expeditie prin lumea de poveste a celor frumosi si bogati, a miliardarilor cu iahturi, avioane si submarine personale, cu descendenta nobiliara sau cu palate cumparate peste noapte, in ritmul unui dans nebun pe marginea unei prapastii de lux. Astazi, cine are bani duce in general lipsa de stil, iar cine are stil duce in general lipsa de bani. Pe timpuri, snobismul indeplinea o anumita functie, cata vreme exponentii inaltei societati impuneau un stil care merita imitat. [...]. Dar, fara modele, snobismul nu poate functiona, iar in ceea ce priveste bunul-gust si bunele maniere, modelele au disparut de mult si astfel snobismul isi traieste resemnat agonia. - Alexander von Schonburg  Un pranz pe domeniul englez din Oxfordshire a fost dintotdeauna o piatra de incercare. Asa cum orice invitatie la masa unui aristocrat englez este o piatra de incercare. si pretinde disciplina de fier. Nu, in ceea ce priveste manierele la masa si tinuta e cat de cat usor sa te adaptezi uzantelor englezesti (When in Rome, do as the Romans do!) - conversatia, in schimb, are propriile ei legi in Anglia. Legi cu totul diferite de normele noastre continentale, unde eticheta a fost impusa, in primul rand, de geniul francez predominant in Europa la mijlocul secolului al XVIII-lea. Francezul, la randul sau, dupa credem ca stim, nu are umor, ci spirit, esprit. Diferenta fiind ca spiritul este pretios, superior si uneori chiar sarcastic, in vreme ce umorul se straduieste sa ramana inofensiv. ..

4,5   MILIARDE DE ANI PE REPEDE - ÎNAINTEPopoare și populații, sminteală și înțelepciune, război și pace, mărire și decădere, artă, religie și arhitectură, îngeri și monștri, idei briliante și rateuri de geniu, cele mai statornice erori și cele mai formidabile invenții, care din păcate nu ne-au adus fericirea.„Monștrii există cu adevărat, dar ei sunt prea puțini că să devină periculoși. Mai periculoși sunt oamenii normali.“ - PRIMO LEVI„Am cunoscut în lagăr oameni care ucideau alți oameni cu hărnicie și dăruire de sine, își denunțau aproapele cu altruism, conștiinciozitate și punctualitate, oameni care aplicau tortură onest și vrednic, dovedind permanent o exemplară ordine și rigoare.” (Andrzej Szczypiorski, supraviețuitor din lagărul de concentrare de la Sachsenhausen)Un Hitler, un Napoleon, un Jan van Leiden, un Idi Amin, un Pol Pot nu reprezintă anormalitatea. Nu sunt excepții. Excepția sunt cei care, când situația o cere, apară demnitatea omenească împotrivindu-se consimțământului unanim. Pictură care ne interesează este Școală din Atena, una dintre cele patru mari fresce din această biblioteca. Iulius dispunea de două sute douăzeci de volume. Știm cu atâta precizie datorită listei de inventar pe care o avem la dispoziție. Cărțile erau împărțite pe patru tematici – teologie, filozofie, drept și poezie – așezate ordonat pe rafturi sub fresce care oglindeau subiectul. În frescă de deasupra raftului de filozofie, Rafael a reprezentat o imaginară Școală din Atena, un fel de toga-party la care iau parte toți marii gânditori care au trăit vreodată. Sunt aproape șaizeci de persoane, alcătuind o istorie intelectuală, de la primii persani până la Atena antică. Sunt prezenți chiar și un învățat musulman și o femeie. În centru stau de vorba Platon și Aristotel (care au trăit, de fapt, la distanță de o generație). Platon arată cu degetul spre înălțimi, iar mâna lui Aristotel este îndreptată mai degrabă în jos. Ar fi prea puțîn spus că apariția celor două superstaruri ale filozofiei grecești la dimensiuni uriașe, în mijlocul Vaticanului, a avut o semnificație „epocală“....Trebuie să nu uităm nicio clipă că acești adevărați prinți ai artelor din Renaștere erau și mari maeștri ai self-promotion-ului. Totul era nou! Tabula rasă! Resetare! Ne dăm în vânt după asemenea formule simple, atrăgătoare, și ne lăsăm ușor orbiți de ele. Rafael era stăpân nu doar peste un atelier mare, plin de artiști care lucrau în numele lui, ci și peste o armata de specialiști în PR, plătiți de el să-i răspândească faima în lume. Atunci când prelua un contract, fie picturile din Vatican, fie camerele private ale bancherului Chigi din Villa Farnesina, nu trebuie să ne imaginăm un artist trudindu-se concentrat, de unul singur. Demersul artistic capătă amploarea și dinamică unei superproductii hollywoodiene de astăzi, cu un Rafael întruchipat de Steven Spielberg – că producător, regizor și impresar, diriand o uriașă școală de artiști. Iată un aspect prin care Renașterea reprezintă indubitabil un punct de cotitură: atunci s-a petrecut schimbarea de statut a artistului, tot mai puțîn meșter și tot mai mult superstar.Fragment din carte:"ATENA Prin ce se distinge această civilizație aflată departe de centrul de atunci al lumii? În mileniul I înainte de Hristos, când Grecia apare pentru prima oară în cărțile de istorie, Babilonul parcursese trei mii de ani de istorie, dinastiile din China ajunseseră în jurul anului 1000 i. Hr. la cea de-a cincizecea generație, iar pentru imperiul egiptean și cel persan Atena abia dacă reprezenta pe harta cât un punct lăsat în urmă de o muscă. Acel punct merită totuși interesul, deoarece este izvorul culturii occidentale, care a cuprins și a modificat întregul glob. Spiritul european care a supus lumea — în bine și în rău — este spiritul Atenei. Atena este prototipul orașului european, occidental, vestic. Nu este o coincidență că orașele din întreagă lume s-au străduit să copieze arhitectură Atenei. Există un concept care definește modul de viață citadin: urbanitatea. Atena este o chintesența a urbanității. De fapt, ar trebui să se cheme astinitate; urbs este termen latin, iar românii nu au făcut decât să copieze ideea de urbanitatea de la greci. Când grecul spunea „asty", adică oraș — așa cum o face și astăzi nu se referea la temple sau la zonele administrative, ci la acele cartiere unde se desfășura viață de zi cu zi, unde există forfota și un permanent contact cu lumea din jur. Atenienii nu erau deloc interesați de viață la țară. Există un dialog vesel al lui Socrate pe această tema, în care povestește că a plecat într-o excursie împreună cu un prieten, care a remarcat că el se simțea oarecum stânjenit în mijlocul naturii. Socrate era un tip cerebral: „Te rog să mă ierți, dragul meu. Eu sunt un om studios, iar câmpurile și copacii nu vor să mă învețe nimic, spre deosebire de orășeni." Bietul de el, simțea lipsa furnicarului din oraș. Atenian get-beget. În perioada ei de înflorire, Grecia antică nu însemna desigur doar Atena, ci un mănunchi de orașe diferite, pe care le unea, mai presus de orice, setea lor de întrecere. La greci nu există nimic în afară unei competiții: nici teatrul, nici dezbaterile, nici jocurile, nici cursele de care, nici sportul. Premiile Oscar, song contests de orice fel, campionate mondiale de fotbal, germanii/românii au talent, top models, Vogue Talent Contest — pornirea adânc înrădăcinată în cultură noastră de a fi cel mai strălucit, cel mai frumos, cel mai celebru face parte din moștenirea grecească. Și atracția față de vedete tot de la greci ni se trage. Câștigătorului de jocuri olimpice suficient de carismatic să inspire entuziasm în jurul sau i se închinau imnuri și poeme — adică deveneau idoli pe YouTube, după cum am zice astăzi, umpland toate canalele de social media.”..

Strălucire și loialitate, calm imperial, iertare și credință, măreție de secole și modestie regală, datorie și răbdare, renunțare de sine, crize și tradiții, și, întotdeauna, umor fin și autoironie, pentru că într-o lume dominată de circul vanității și într-o eră a spectacolului, regina s-a ferit de tentația de a fi spectaculoasă.Un simbol care se destramă? Regina a scris istoria unei epoci și acum ce urmează? Ați spus, no future? Nu-i chiar așa de simplu. Când a fost răsturnat de pe tronul Egiptului, în 1952, cu un an înainte de încoronarea Elisabetei, se pare că Farouk ar fi profețit: „Peste o sută de ani nu vor mai exista decât cinci regi. Cei patru din cărțile de joc și regele Angliei.“Pentru cercul său de prieteni intimi Charles a pregătit acum câțiva ani un volum cu copertă cartonată, în care sunt adunate toate interviurile date de el, începând din 1968. În total 1 402 pagini. Astfel îi aflăm părerile despre urbanistică, sisteme bancare, schimbare climatică, medicină alternativă, tunderea gardurilor vii, modă și industrie alimentară, agricultură ecologică, dialog interreligios, ortodoxie, reglementări pentru ambalaje, separarea gunoiului, protejarea veverițelor autohtone și a știucii din lacul Schwarz, călătorii spațiale, trafic automobilistic și zeci de alte teme interesante… ba ajungem să fim la curent, fapt de altfel anormal, chiar și cu fanteziile lui erotice cele mai secrete – grație interceptării unei convorbiri telefonice purtate de el. În asemenea condiții, cum să-ți mai creezi o aură de mister? Urmând modelul reginei dispărute, oare nu ar fi fost totuși mai potrivită o coală de hârtie nescrisă, așa ca William?..

Vă mai aduceți aminte de ultimul party cu adevărat sublim la care ați participat? Înseamnă că nici nu a fost vreo reușită.O introducere în arta conversaţiei • Cum să ieşi „frumos“ la masă şi alte proaste obiceiuri • Secretul reginei – despre amuzamentul monarhic • Cum să te pui într-o postură neplăcută – în vizită cu câinele şi copiii • Cum să savurezi en passant – ce putem învăţa de la francezi • Cum să te adresezi capetelor încoronate – despre amuzamentul monarhic, din nou • Eleganţa ignoranţei – ce putem învăţa de la britanici • Între cocktail şi currywurst – despre codul vestimentar al capitalei • Royal expenses..

Cum devii rege? • De ce regele nu are voie să fie prea înţelept? De fapt, de ce poartă regii coroană? • Există diferenţe de rang între regi? • Trebuie neapărat ca regii să locuiască în palate? • Ce fac regii când sunt en famille? • De ce regii se dau în vânt după absurdităţi? • Regii sunt politicoşi şi când vine vorba despre sex? • Cum se poate agăţa un prinţ moştenitor? Ce ţine regina în poşetă? • Şi alte secrete regale • De ce nu au regii cărţi de credit? • Cum trebuie să moară un rege?„Odată, la vânătoare, s-a întâmplat ca împăratul Ferdinand I al Austriei, cunoscut în istorie drept «cel Bun», să doboare un vultur, iar când i-a fost adus a rămas extrem de dezamăgit să constate că are un singur cap, de vreme ce pe blazonul familiei sale avea două.” (Alexander von Schonburg)„Cartea lui Alexander von Schönburg este cât se poate de potrivită să slujească firescului apetit pentru bârfă. Autorul face parte din înalta nobi­­lime – de unde şi forţa şi culoarea descrierilor sale – şi reuşeşte să compună un «tablou de moravuri» al rega­lităţii spiritual şi inteligent, de la figuri mitice şi biblice, ca regele Arthur şi regele David, până la suveranii mult mediatizaţi ai zilelor noastre, cu treceri subtile de la amuzante nimicuri până la istoria culturii. Şi cine nu ar vrea să afle de ce regii devin «autentici» abia după ce au fost unşi şi de ce Queen Mum «s-a îmbujorat uşor» în prezenţa lui Alexander von Schönburg?” (Ijoma Mangold, Süddeutsche Zeitung)Prinţul Charles s-a prezentat într-un magazin al lanţului Sainsbury’s însoţit de o duzină de reporteri agreaţi de curte, aleşi cu grijă, şi de două echipe de televiziune şi a început să se plimbe tacticos, în vreme ce cameramanii îşi făceau datoria imortalizându-l cum îşi umple cuminte căruţul cu produse bio indigene. Se purta ca un gospodar cu simţul răspunderii şi totul părea să decurgă potrivit planului. Până a ajuns la casă. Casiera aştepta bucuroasă pe locul ei, aparatele de filmat torceau domol – numai Charles privea neajutorat în jur, jucându-se nervos cu butonii de la manşete. Nu avea nici cea mai mică idee ce aşteptau cu toţii de la el. Aha, plata, i-a trecut prin minte, ca o boare. S-a scotocit în buzunarul drept al pantalonilor, unde a găsit doar o batistă albă, cu monogramă. Consilierul său cel naiv uitase să-l echipeze pentru expediţia în lumea reală cu un element esenţial şi indispensabil: banii. Atunci, unul dintre însoţitori s-a grăbit să-i strecoare în palmă câteva bancnote. Şi scena de la casa de marcat a trebuit să fie repetată.„– Ţi-ar plăcea să fii înmormântată aici, cândva? – Am crezut că e rezervat pentru Habsburgi.– Tocmai!” (Maniera în care Karl von Habsburg i-a cerut mâna lui Francesca Thyssen în cripta imperială (Kapuzinergruft) din Viena)..

O lume a obiectelor inutile, a ritualurilor inutile, a conceptelor inutile. A relațiilor inutile, a acumulărilor inutile, a exube­ranțelor inutile. Un desăvârșit de util spectacol al inutilității mondene, moderne și devoratoare, în căutarea fericirii, mereu pe drumuri greșite și lungi, din ce în ce mai lungi, când bucuria se află atât de aproape, încât nu reușești să o vezi, și lupta împotriva zădărniciei devine, de fapt, o artă secretă.Eternele articolele de lux (parfumuri şi stofe „fine“, sau călătorii „exclusiviste“) au ajuns de o desăvârșită banalitate şi la îndemâna oricui, spre disperarea celor bogaţi – iar situaţia s-a răspândit cu repeziciune, transformându-se în sursă de inspiraţie pentru Hollywood (American Psycho sau Fight Club). În epoca în care totul a devenit disponibil oriunde şi oricând, industria de lux e obligată să îşi imagineze noi și noi strategii, cum ar fi rarefierea artificială, cu scopul de a lăsa impresia unor produse tot mai greu de obţinut. La Paris, un turist asiatic sau rus îşi poate cumpăra cel mult două genţi de la Louis Vuitton.Dorinţa de a rămâne cu orice preţ în apropierea unui suveran, prin etalarea unui fast frapant, a ruinat nobilimea franceză şi engleză, ale cărei averi s-au transferat către clasele aflate în ascensiune. Luxul s-a dovedit dintotdeauna un agent al transformării sociale şi economice, prin crearea unor necesităţi şi a unor ramuri economice inexistente până atunci.Luxul de ieri devine necesitatea de mâine. Cu graniţe greu de stabilit.Abundenţa este atributul civilizaţiei. De ce ar mai fi nevoie de furculiţă, dacă se poate mânca şi cu degetele? Nevoia de abundenţă reprezintă impulsul fundamental al civilizaţiei umane. Din nevoia de a îndesa, din timp în timp, ceva în gură s-au atins culmile artei culinare. Din nevoia de a lupta pentru supravieţuire s-au dezvoltat idealurile eroismului, ale martiriului, ale sacrificiului de sine, ale cavalerismului şi ale confruntării oneste. Din dorinţa de a ne apropia trupurile şi de a ne bucura de atingerea lor am născocit iubirea, ce poate fi atât de intensă,  încât uneori e capabilă să renunțe chiar la propria ei împlinire.De abundenţă te poţi bucura cu adevărat doar dacă nu ai parte de ea tot timpul...