Ce ti se pare cel mai sexy la o femeie? Intreb un necunoscut. Cand e indragostita. Femeia indragostita este inocenta si sensibila. Asa ii sta bine ei, cand ar face orice pentru barbatul de care e indragostita. Cand iubeste natura si ce o inconjoara, cand singura ei liniste dupa o zi grea sunt eu. Da... pot spune ca in toate femeile indragostite am vazut frumusete. Emana asa... o siguranta candida dupa care majoritatea barbatilor sunt ahtiati. N-am putut sa iubesc niciodata o femeie de piatra, care nu stie sa fie vulnerabila si iubitoare. Ma plictiseam repede de o femeie dura.   Acum iubesc una singura... e calda si a devenit melodia mea preferata.....

Mi te lipesti de suflet. Ochi stangaci si palme pasionale indraznesc sa dezmorteasca o parte din simturi. Te strecori pe nesimtite pe sub hainele-mi reci. Cauti caldura, un refugiu care sa te inspire, care sa transforme neintelegerea in pasiune. E frig in sufletul meu, asa cred... Sunt muza pentru propria-mi liniste si neliniste. Am invatat cum sa ma apar, sa stii, si sa indur frigul. Libertatea imi vine bine, ca o rochie vaporoasa, rosie, ridicata uneori de adierea vantului. Nu stiu sa ascult ignoranta, si fricile celor din jur ma dezechilibreaza. Ai curaj? Gusta-mi vehementa si lasa-mi sanii sa te insele sau sa te imbete, cum vrei tu. Asculta-mi privirea, nu te lua dupa cuvinte, o femeie te poate seduce cu mrejele ei oricand. Imbratiseaza-ma, acolo ma vei intalni. Mi te lipesti de suflet ca un pansament. Nu vindeci nimic, ci doar aduci caldura. E posibil sa nu stiu ce sa fac cu ea... invata-ma.....

Ochi sfiosi si buze plapande, miros dulceag, de vanilie, acompaniaza complet muzica unui moment romantic. Inchid ochii, inspir, expir, apoi le permit mainilor infiorator de sigure pe ele sa ma desfete. Scot sunetul nemuririi, imi las capul pe spate si ii dau voie sa ma admire. Port un halat alb care-mi acopera tot corpul. Fotoliul verde imi primeste nemarginit extazul. Ii simt dragostea, iar eu il imbat cu a mea. Strecoara degetele fine spre sani si indrazneste sa descopere femeia. Ea tace, refugiul ei suspina pe interior, trecutului ei urla, dar nu refuza sa simta... Se lasa prada unei desfatari, inchide ochii, ofteaza, stinge lumina si-i permite unei simtiri sa o implineasca. Se ascunde intr-un colt al intrebarilor fara raspuns si-i permite celei care o domina sa intre in energia feminina. Sa se deblocheze, sa simta, sa fie! Ochi sfiosi, atingeri reci si melodia unui amurg de mult timp apus au curajul sa n-o minta. Nu si de data asta.....

„Am deschis aceasta carte, la fel ca celelalte scrise de tine, cu maini tremurande. Preconizam ce ma asteapta, dar nu si cutremurul din inima mea. A venit ca o validare a existentei durerii, a faptului ca ne legitimeaza, pe toti, pe parcursul vietii. Izbutesc sa-mi descatusez emotiile si vreau sa-ti spun ca mi-ai deschis usa spre liniste.M-am regasit si am realizat ca suntem doua suflete cu arme in dotare. Purtate pe carari pavate cu cioburi, am indraznit sa mergem desculte, fara sa ne fie teama. Ne-am spalat trupurile firave cu lacrimi, iar sangele scurs din fiecare rana a pus temeiul celor mai vizibile cicatrici pe care le purtam cu mandrie. Traita substantial in preapline spasme sufletesti, Fa-ti defectele perfecte – Confesiuni, poate fi povestea fiecaruia dintre noi.Am adunat toate trairile expuse de tine, intr-o sticla. Am deschis-o si torn sentimentele rascolite in doua pahare care nasc cel mai asurzitor ecou la ciocnire...

Şhhhh! Nu spune nimănui ce faci după ce închizi cartea… Nu alegem când şi de cine ne îndrăgostim, iar când o facem, iubim cu mâinile, cu ochii, cu atingerile. Iubim animalic, sau tandru, rapid, sau pe nemâncate, iubim gât, gânduri, picioare, trăiri, sâni, vise. Prin „Amantele Trecutului” Alexandra Gheorghe readuce în vogă erotismul dezbrăcat frumos. Cele două eroine ale cărţii: Katia, o „aproape” rusoaică şi Svetlana, o basarabeancă cu ochi verzi, vor fi legate pe viaţă de un secret întunecat, o crimă făcută în numele unei iubiri ieşite din tipar. O carte care nu ţine cont de reguli, care tratează infidelitatea doar ca pe o altă formă a iubirii, care nu pune graniţe şi nu se teme de judecăţi. Este o altfel de poveste de dragoste. În care personajele nu sunt un El şi o Ea, ci: Ei şi Ele. Nu este o carte pentru femei care caută iubiri siropoase, ci pentru cele care nu caută nimic, doar trăiesc şi simt. O carte pentru noi, amantele trecutului şi soţiile prezentului. Despre mine: Emotie, zbucium, miros de frezie si vin rosu. Un amalgam de sentimente, iubire si uneori mister, o femeie care s-a hotarat sa vindece acolo unde ranile sufletului nu si-au gasit inca leacul. Despre carte: Amantele Trecutului – cartea erotica pe care o poti citi oricand si cu oricine in gand. Un roman care nu ocoleste sinceritatea, un labirint amoros si erotic care te va transpune intr-o lume lipsita de prejudecati. Sex, iubire nemarginita, pasiune fugara. Cine sunt „Amantele Trecutului” si cu ce te-ar putea ajuta? Pot fi raspunsul intrebarilor tale, pasiunea pe care ai ratacit-o, iubirea pe care nu o mai gasesti. Un motiv care te-ar putea ajuta sa te regasesti...

Imaginează-ți că aceste cuvinte sunt ca o fantezie. Una satisfăcută, normal! Iar când citești cartea pe care eu ți-am scris-o să-ți imaginezi că tu ești unul dintre personaje. Să știi că toate scenele sunt construite pentru tine, am făcut dragoste cu gândurile tale, iar apoi am dactilografiat, peste pagini simple, tot ce ochii tăi și-au dorit să citească. Am devenit prilejul meu și al celor care și-au lăsat mintea pe mâna mea. Ce onoare, pot zice… și cât de multă încredere să fi avut atâtea suflete în dragostea mea pentru ei. O iubire oarbă care mă „forțează” să port o responsabilitate enormă peste umeri. Îndrăznește să dai viață fanteziilor tale și să te regăsești în ceea ce eu ți-am transmis. Cum să-ți explic? Imaginează-ți cum te simți atunci când știi că aparții cuiva. Simți o ușoară durere, stimuli minunați, prețuire și ocrotire. Trupul îți este posedat și ai senzația că nu îți lipsește nimic în viață. Unele lucruri există pur și simplu. Sentimente, emoții, priviri indecente, viață monotonă, flirturi, pasiune, iar fanteziile împrumută din fiecare și completează. Oamenii care au fantezii nu se plictisesc niciodată. Pofta sexuală, indiferent de imaginea ei, ori că apare într-o liniște întunecoasă și seducătoare, ori pe paturi de fier, ori în adâncul sufletului, potolește trupul de frustrări și mintea de orgolii. Mă gândesc deseori la fanteziile mele și, de obicei, fiecare imagine mă răstălmăcește. Sunt într-o cameră goală, iar ziua se îngână cu noaptea, perdelele îmi flutură prin gânduri, iar vântul îmi zbârlește pielea. Mâini străine îmi înfășoară talia, iar șoaptele lor mă cutremură. Sunt vie și aparțin unei pulsații. Zvâcnește sângele în vene, iar mintea uită de mine. Sunt goală cu excepția sufletului împlinit… Sunt o norocoasă să îmi aștern gândurile pentru tine, dragul meu cititor! Mințile noastre au început să se contopească acum câțiva ani, mai exact, trei, când, fără să stau pe gânduri m-am decis să dau startul unei dragoste naive. Au fost de toate: fluturi în stomac, stări de rău, zâmbete și gânduri novice. Ne aflăm la „scrisoarea de dragoste” cu numărul cinci. Cinci scrisori am întocmit pentru tine și-ți mulțumesc pentru răgazul pe care mi l-ai oferit. Primele două „scrisori de dragoste” s-au numit: Necunoscutul Partea I și Necunoscutul Partea a-II-a. O poveste reală expusă în două cărți pe care eu le-am numit „Povestea mea și a voastră”. Următoarea „scrisoare” a fost în versuri și știu că volumul cu rime „Aberez cu stil în catrene târzii” s-a potrivit uneori cu stările tale. Iar ultimele două și nu cele din urmă, „Amantele Trecutului” și „Ultimul Zbor”, povestea erotică a unor femei libere, Katia și Svetlana, doi îngeri care se iubesc cu furia unor demoni. Prima carte a fost de un erotism primăvăratic, acum urmează să fii sedus de o toamnă matură, sigură pe ea, cu arome și trăiri coapte, numai bune de savurat...

Aș putea să te urăsc în toate modurile posibile, și în toate limbile pământului mi-aș dori să-ți spun că tot ce simt pentru tine mă „distruge”. Aș da foc sentimentelor, se poate? Le-aș spulbera și aș ucide tot ce ai lăsat viu în corpul meu. Scâncește pielea, iar tâmplele mi-au amorțit. Sunt o nebună îmbrăcată frumos. Nostalgiile îmi sunt podoabele trupului. Ce prostie mai e și asta, la naiba! Să urăsc iubirea care înflorește în mine. Să urăști că trăiești și că simți. Că se schimbă corpul și mintea, că aparții, că privești cerul și crezi că de acolo cineva te iubește mereu. Închid ochii, închin ultima gură din paharul cu vin, îmi mângâi umărul gol, apoi mișc palma spre sânul stâng. Îl strâng tare, nu simt durere și nici chin, ci doar o plăcere mută. Sub bietul sân, bați tu ca un nebun care-și cerșește libertatea...