Traducător: Oana Pughineanu
„Actuala Uniune Europeană este adesea prezentată ca realizare perfectă a ideii unei Europe a popoarelor și a libertății. Lucrarea de față răstoarnă acest mod uzual de înțelegere a realității. La o analiză atentă și necondiționată ideologic, într-adevăr, Europa corespunde unei „revoluții pasive” (Gramsci) prin care clasa dominantă, după 1989, a stabilizat rețeaua forței capitaliste. A făcut-o îndepărtând puterea care încă, în parte, i se opunea, statul național suveran, cu primatul politicului asupra economiei și cu drepturi sociale garantate.
Triumf al unui capitalism deja absolut, crearea Uniunii Europene a îndeplinit eliminarea rolului politicului: a deschis calea irezistibilului ciclu al privatizărilor și al tăierilor cheltuielilor publice, al precarizării forțate a muncii și al reducerii tot mai drastice a drepturilor sociale, impunând violența economică în detrimentul subalternilor și al popoarelor slab dezvoltate economic.
De aceea, singura modalitate de redeschidere a viitorului, pentru apărarea popoarelor și a muncii, pentru a continua lupta lui Marx și Gramsci, trebuie să pornească de la o critică radicală a Europei euro-ului și finanțelor.”
„În prezentul deșert, Eul ca subiect activ capabil să se obiectiveze în forme tot mai raționale a fost înlăturat în favoarea unui nou model antropologic care reprezintă culmea alienării: homo videns. Spectator într-o lume în care adevăratele subiecte sunt mărfurile și mecanismele anonime ale economiei fetișizate, manipulate de circul mediatic și patronate de mediocrație, homo videns se limitează la a observa pasiv realitatea.
[...] Deși în mare parte sunt integrați în suprastructura care este fundamentul sfințirii simbolice a domeniului animal al spiritului, tinerii pot fi educați filosofic întru iubirea libertății astăzi absente, astfel încât vor dobândi conștiința contradicției în care trăiesc și a telosului în numele căruia să gândească și să acționeze.
Înainte ca otrava fatalismului să se înstăpânească peste sufletele lor și să nu mai poată fi extirpată, trebuie educați în vederea posibilei reprogramări a sintaxei lumii în care trăiesc.
Este nevoie, cu alte cuvinte, să ne bazăm pe potențialul revoluționar pe care tinerii îl poartă: el este chiar la nivel biologic indus pentru a trăi din viitor, din vise și din proiecte. Este primul pas spre ceea ce se poate numi, pe bună dreptate, reîntinerirea lumii.”
Diego Fusaro
