Dacă Agatha Christie, Georges Simenon sau alții ca ei, ar fi avut ceva mai mult curaj și fantezie, ar fi scris ca Ioan Usca, înaintea sa. Ar fi înțeles importanța detaliului aparent nesemnificativ, care poate da peste cap cea mai măreață acțiune umană, cum ar fi că un personaj de proză polițistă nu-i suficient să fie imaginat pășind pisicește, pentru a-și surprinde victima abilei crime puse la cale, cu care detectivul - personajul principal - își va bate capul până la ultima pagină, ci trebuie să-și fi și făcut un duș dimineața, pentru a nu-și avertiza prada cu mirosul acru, de transpirație stătută. Este că dacă v-ați apuca fie de crime, fie de scris romane polițiste, nu v-ar da prin cap așa ceva? Ei bine, autorului i-a dat. Mai mult, i-a și ieșit! (Mirel Curea- jurnalist)
Născut în 27 ianuarie și la fel de genial precum idolul său, Wolfgang Amadeus Mozart, Ioan Usca vine din confluența stirpei căzăcești a neamului Usca (rus. subțire) cu sângele albastru al unui conte excentric, Landskron, al cărui castel străjuie, încă, fantomatic, dealul Affenberg din Carinthia. Așa este scrisul, așa este omul. Riguros până la obsesie, erudit și neobosit în a monologa despre tot ce omenirea a creat ca valoare artistică (dacă are auditoriu avizat), inspirat și ironic, nu e lipsit de nebunia fascinantă și paradoxală a sufletului rusesc. Căruia nu-i dă, totuși, întâietate. Textele lui, pornind de la exploatarea superficială a realității redusă la două dimensiuni, au un umor spontan ivit din cele mai neașteptate observații sau alăturări. Personajele lui sunt ușor naive - ca în pictura numită astfel -, blazate și fataliste. Se mișcă în conturul trasat de autor sau de matricea lor interioară. Din când în când, li se întâmplă să treacă prin experiențe mistice, fantastice sau extraterestre, reacția lor păstrându-și imperturbabila liniaritate a comodității și reflexelor zilnice, mundane. De aici, rezultând situații de un comic imposibil de ignorat. (Gabriela Savitsky- poet și scriitor)
Ioan Usca este genul de autor ale cărui cărți le dorești în bibliotecă. Știe ce-i viața, are umor, stăpânește cu precizie tehnicile prozei. Maturitatea scriiturii i se îmbină, fără un efort vizibil, cu firescul. Scrie precum respiră, fără să trișeze, memorabil. Întâlnirea cu literatura lui e o plăcere. (Alexandru Petria- scriitor)
