O teză de doctorat la Dumnezeu. Exerciții de gândire

„Dragomir nu-și propusese să aibă nici un «destin cultural». Spre deosebire de Noica, ce-și pregătea în noaptea istoriei, scriind tenace și încăpățânat, viitoarea ieșire la lumina că opera, Dragomir își asumă dintru început istoria că noapte eternă și se retrage în intimul pur al luminii sale interioare. Dacă nu greșesc, cred că e singură gândire specializată filozofic din istoria Europei care s-a decuplat total de orice manifestare culturală prezența sau viitoare. Gândirea lui Dragomir este neverosimil de pură tocmai pentru că nu «iese pe stradă», nu ia parte la dispute și nu se hrănește din vanitatea participării la turniruri intelectuale. Ea reprezintă performanță pură a posibilității de filozofare a unei ființe care se exersează într-o catacomba a istoriei.