Alexandru Mitru

Legendele și poveștile aparțîn tuturor. Importantă este însă tălmăcirea lor, iar Alexandru Mitru ne-a oferit o versiune minunată, de neuitat și chiar de neegalat. Cărțile lui Alexandru Mitru nu se adresează in exclusivitate copiilor; adulții din prezent își amintesc cu plăcere basmele și legendele mitologice povestite simplu, plăcut, dar cu acuratețe de acesta.Această carte va zugravi cititorilor imaginea de legendă a unor timpuri demult apuse...

Deși puternic, a glăsuit Heracles, sunt urgisit de Hera să fiu sclav unui rege nevolnic, din Micene. Zeii m-au osândit, după dorința Herei. Eu nu mă tem de soartă și nu m-aș fi supus; dar vreau să ispășesc îngrozitoarea-mi crimă, făcută fără voie, luptând și preschimbând tot răul, urzit acolo-n slăvi, în bine pentru oameni...“În eroi, grecii antici s-au întruchipat pe ei înșiși în versiuni idealizate, au clădit tipuri umane de virtute. Urmăriți de pizma vreunui zeu, eroii sunt orbiți, supuși tumultului pasiunilor, răspândesc haosul. Așa i se întâmplă lui Heracles, otrăvit de fioroasa zeiță Mania. Însă, atât cât îi țin puterile, ei caută virtutea, se străduiesc să-și canalizeze pasiunile luptând să repare nedreptățile lumii, înfruntă chiar zeii care întrețin haosul.Viața lor e o luptă: există și momente când sunt îngenuncheați, dar eforturile li se îndreaptă către a se afla la înălțimea încercărilor prin care sunt puși să treacă. Sunt mai tari decât vremurile și nu-și țin capul plecat nici în fața zeilor. Iar numele lor au străbătut veacurile: Perseu, Heracles, Tezeu, Dedal și Icar, Castor și Polux, Belerofon, Asclepios, Meleagru, Orfeu și Euridice, Oedip, Iason și Medeea, Hector, Ahile, Ulise și Enea...

„Chiar Zeus... cât e Zeus de mare și puternic... cât poate el supune pe ceilalți zei cu pumnul cel încărcat de fulger... și totuși Afrodita i-a tulburat simțirea. L-a făcut și pe dânsul, stăpân atotputernic, să-și părăsească tronul și, amețit, s-alerge, din Olimp, preschimbat în taur, vultur, cuc sau alte animale, de-a râs o lume-ntreagă.“Legătura vechilor greci cu zeii lor are multe chipuri. Respectați pentru că fac să rodească natura sau trimit din slăvi ploaia binefăcătoare, zeii sunt și temuți, pentru că tot ei trimit grindina nimicitoare, crivățul aspru, fulgerele și tunetele. Forța lor uriașă îi strivește uneori pe nedrept pe oameni.Fiecare dintre ei este în același timp o manifestare a binelui și a răului, iar timpul i-a transformat în simboluri: Geea, Zeus, Hera, Poseidon, Hades, Demetra, Afrodita, Eros, Artemis, Hermes, Atena, Apolo și Prometeu.Pendulând între venerație și revoltă, destinul oamenilor e deseori tragic: chiar și atunci când au un zeu de partea lor, sunt prinși la mijloc în războiul care are loc în Olimp. Iar miza este mare, pentru că la sfârșitul vieții îi așteaptă osânda necurmată, în Tartar, sau desfătarea Câmpiilor Elizee, loc al norocului și al păcii...

Chiar Zeus... cât e Zeus de mare și puternic... cât poate el supune pe ceilalți zei cu pumnul cel încărcat de fulger... și totuși Afrodita i-a tulburat simțirea. L-a făcut și pe dânsul, stăpân atotputernic, să-și părăsească tronul și, amețit, s-alerge, din Olimp, preschimbat în taur, vultur, cuc sau alte animale, de-a râs o lume-ntreagă.Textul acestei ediții îl urmărește îndeaproape pe acela al volumului publicat în 1973 de Editura Ion Creangă. În unele cazuri, grafia numelor a fost modificată în acord cu dicționare de mitologie sau enciclopedice...

Pe muntele Olimp din stravechea Grecie traiesc zeii. Au castigat un razboi de zece ani cu titanii, din care se si trag. Sunt nemuritori si au puteri neingaduite oamenilor de rand. Altfel, se poarta intocmai ca acestia: iubesc, se dusmanesc, tes intrigi, au iubiri trecatoare si se amesteca in treburile pamantenilor luandu-le unora partea si oropsindu-i pe ceilalti. Marele stapan e napraznicul Zeus, fiul lui Cronos si al zeitei Rhea. Dintre ceilalti locuitori fara moarte ai Olimpului, Alexandru Mitru, preluand traditia unor povestiri scrise sau transmise oral inca din Antichitate, cel mai bine i-a zugravit pe fratii lui Zeus: Poseidon, Hades, Hera, sotia lui Zeus, Demeter si Hestia, dar si pe copii sai: Athena, Apollo, Artemis, Ares, Afrodita, Hefaistos, Hermes si Dionisos.Iar astfel, printr-un neintrecut har al povestiri, cu Zeii, primul volum al Legendelor Olimpului, Alexandru Mitru le-a oferit cititorilor romani o splendida introducere in cultura clasica...

Când ai s-ajungi lângă gorgone și vei dori să pornești lupta, i-a mai spus Hermes lui Perseu, să nu te uiți în ochii lor... Să cați în scut, ca-ntr-o oglindă. Și doar prin scut să le privești. Astfel vei fi ferit de moarte!...Textul acestei ediții îl urmărește îndeaproape pe acela al volumului publicat în 1973 de Editura Ion Creangă. În unele cazuri, grafia numelor a fost modificată în acord cu dicționare de mitologie sau enciclopedice...

Chiar Zeus... cat e Zeus de mare si puternic... cat poate el supune pe ceilalti zei cu pumnul cel incarcat de fulger... si totusi Afrodita i-a tulburat simtirea. L-a facut si pe dansul, stapan atotputernic, sa-si paraseasca tronul si, ametit, s-alerge, din Olimp, preschimbat in taur, vultur, cuc sau alte animale, de-a ras o lume-ntreaga. Legatura vechilor greci cu zeii lor are multe chipuri. Respectati pentru ca fac sa rodeasca natura sau trimit din slavi ploaia binefacatoare, zeii sunt si temuti, pentru ca tot ei trimit grindina nimicitoare, crivatul aspru, fulgerele si tunetele. Forta lor uriasa ii striveste uneori pe nedrept pe oameni. Fiecare dintre ei este in acelasi timp o manifestare a binelui si a raului, iar timpul i-a transformat in simboluri: Geea, Zeus, Hera, Poseidon, Hades, Demetra, Afrodita, Eros, Artemis, Hermes, Atena, Apolo si Prometeu. Penduland intre veneratie si revolta, destinul oamenilor e deseori tragic: chiar si atunci cand au un zeu de partea lor, sunt prinsi la mijloc in razboiul care are loc in Olimp. Iar miza este mare, pentru ca la sfarsitul vietii ii asteapta osanda necurmata, in Tartar, sau desfatarea Campiilor Elizee, loc al norocului si al pacii...