Codul muncii (Legea nr. 53/2003) este unul dintre cele mai importante acte normative din sistemul unitar al dreptului nostru, pentru motivul ca priveste peste 5 milioane de angajati si sute de mii de angajatori, precum si, indirect, pe membrii de familie ai acestor categorii de persoane. El se aplica atat raporturilor de munca aflate direct sub incidenta sa, cat si celor reglementate prin legi speciale, precum si celor neintemeiate pe un contract de munca, in masura in care normele speciale nu sunt complete, iar aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective. Este cazul, de exemplu, al functionarilor publici, inclusiv al celor cu statut special, magistratilor, demnitarilor (primari, viceprimari etc.).Pentru a veni in sprijinul celor care utilizeaza in practica lor profesionala Codul muncii (specialisti in resurse umane, experti in legislatia muncii, consilieri juridici, avocati, judecatori etc.), fiecare text al acestuia a fost comentat, avand in vedere doctrina de specialitate, deciziile Curtii Constitutionale, solutiile din practica judiciara, cu precadere ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntate in interesul legii si in dezlegarea unor chestiuni de drept, precum si ale curtilor de apel.Ne-am referit, totodata, la dispozitiile unor acte normative pe care le-am integrat sau alaturat textelor comentate. In acelasi mod am procedat si cu numeroasele solutii din practica judiciara.Am elaborat aceasta editie a Codului muncii intr-o maniera extinsa, animati de speranta ca va reprezenta, fara indoiala, un instrument util si practic de lucru si studiu pentru toti cei interesati...

Noua editie a lucrarii Concedierea. Teorie si jurisprudenta de fata a fost determinata, in principal, de epuizarea tirajului primei editii.Profitand de aceasta ocazie, lucrarea a fost completata, avandu-se in vedere dispozitiile legale referitoare la functionarii publici, inclusiv la cei cu statut special, la militari, precum si la alte categorii de personal – judecatori si procurori, personal auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, de specialitate criminalistica si din serviciile de probatiune.Chiar daca in cazul functionarilor publici si al celorlalte categorii de personal mentionate, legiuitorul utilizeaza, cu precadere, terminologia de eliberare sau destituire din functie, vom constata, ca potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, acesti termeni sunt sinonimi cu cel de concediere – act unilateral al angajatorului de incetare a raporturilor juridice de munca (de serviciu). Este si motivul pentru care prezenta lucrare se intituleaza, la fel ca prima editie: Concedierea.La elaborarea ei s-au avut in vedere si modificarea art. 61 lit. h) din Codul muncii prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, precum si completarea art. 251 alin. (4) din acelasi act normativ prin Legea nr. 77/2014 in sensul ca in cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa fie asistat, la cererea sa, nu numai de catre un reprezentat al sindicatului al carui membru este, ci si de catre un avocat.Inca o precizare se impune chiar de la inceput: potrivit art. 278 alin. (2) din Codul muncii, prevederile sale „se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective”.Prezenta editie cuprinde si alte spete din practica judiciara privind, in special, personalul din autoritatile si institutiile publice...

Demisia, act unilateral de vointa al angajatului, prin care acesta, fara nicio ingradire, pune capat unui raport juridic de munca, ridica numeroase si importante probleme pentru partile contractante.Ea presupune manifestarea libera de vointa, instiintarea anterioara a angajatorului, inregistrarea demisiei, un termen de preaviz in care se continua activitatea, dupa caz, stabilirea acestuia, cooperarea cu buna-credinta a celor implicati.Demisia reprezinta o consecinta a principiului constitutional si legal, denumit libertatea muncii. Intr-adevar, nimeni nu poate fi obligat sa munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, indiferent care este aceasta [art. 3 alin. (3) din Codul muncii].Demisia trebuie sa imbrace forma scrisa – conditie ad validitatem; din inscrisul respectiv, notificat angajatorului, va rezulta, fara echivoc, vointa angajatului de a inceta raportul de munca.Ea nu trebuie aprobata de angajator, care nu are niciun drept de a-l ingradi pe angajat in actul sau...

De ce ESEURI …?Pentru că lucrarea de față cuprinde studii de proporțîi reduse, fără pretenția de a epuiza subiectele tratate, asupra unor lipsuri, deficiențe, năravuri sau metehne, vicii ale lui homo sapiens, adică a omului deștept, inteligent, superior, contemporanul nostru, care ... suntem noi.Invocând povața poetului român Horațiu (65-8 i.Hr.), Nil admirări, vom afirmă că nu trebuie să ne mirăm, de nimic, dar nici să ne lăsăm stăpâniți de tulburare și covarsiti de emoție, indiferent ce s-ar întâmplă – condiție a fericirii noastre ...Să acceptăm cuminți că există obiceiuri, deprinderi, purtări, atitudini, care nu ne fac cinste, dar care ne însoțesc permanent, fac parte din noi și le întâlnim zilnic în repetabilitatea lor. Ne referim la prostie și la derivatele ei: bârfă, invidia, lenea. Această din urmă este consecința unui anumit gen de prostie, ce conduce la bârfă. Leneșul, din lipsa de preocupări, educative, instructive, eficiente, creatoare, discuta despre alțîi, pe la spate, îi barfește, îi calomniază, ii uraște. Desigur bârfă presupune o oarecare „știința”, „cultură”, „educație”, o „stăpânire” a artei vorbirii. Omul este „geamăn” cu oricare din „fenomenele” respective, poate chiar cu toate, de vreme ce fiecare individ, mai mult sau mai puțîn, face prostii, se comportă prostește, este predispus la leneveală și la bârfă, la această din urmă devenind uneori, nu doar participant pasiv, ci și unul activ. Invidia și răutatea sunt pe aproape, se „învârt” in jurul leneșului-barfitor...

Jurisdictia raporturilor de munca. Legislatie, doctrina, jurisprudentaJurisdictia raporturilor de munca este o jurisdictie speciala; ea este guvernata atat de norme specifice, cat si de norme generale si comune procesului civil.Simbioza dintre cele doua categorii de norme este ilustrata de prevederile art. 275 C. mun. si art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform carora dispozitiile referitoare la solutionarea conflictelor de munca se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila.De asemenea, potrivit art. 2 C. pr. civ., dispozitiile sale "constituie procedura de drept comun in materie civila”; ele „se aplica si in alte materii, in masura in care legile care le reglementeaza nu cuprind dispozitii contrare". Este, desigur, si cazul solutionarii conflictelor rezultate din raporturile de munca. Lucrarea de fata a fost elaborata pe baza unei bogate bibliografii - tratate, cursuri, monografii, studii de dreptul muncii, de drept administrativ, de drept civil si de drept procesual civil -, autorii acestora fiind cei mai importanti doctrinari si practicieni din tara. De asemenea, am beneficiat de experienta noastra didactica si practica in domeniul relatiilor de munca/serviciu.Am urmarit astfel sa oferim tuturor celor interesati - practicieni (manageri specialisti in resurse umane, consilieri juridici, magistrati, avocati), teoreticieni (cadre didactice), dar si studenti, masteranzi, doctoranzi etc. - un instrument util, eficient si actual in activitatea lor, respectiv un material de studiu si reflectie. Dreptul muncii este un domeniu complex si abundent, in contact direct cu schimbarile economice, tehnologice sau politice. Pe masura ce relatiile de munca au capatat importanta, tensiunile sociale s-au inrautatit si statul a trebuit sa intervina legislativ pentru a le reglementa. In acest sens, a fost necesar ca acele conflicte care au aparut sa fie supuse jurisdictiei organelor oficiale. Jurisdictia raporturilor de munca, asa cum arata autorii, "este o jurisdictie speciala; ea este guvernata atat de norme specifice, cat si de norme generale si comune procesului civil". Principalul motiv pentru care exista aceasta jurisdictie este necesitatea de a aplica proceduri accesibile si rapide. Intarzierile si cheltuielile specifice sistemului judiciar obisnuit nu sunt considerate acceptabile in cauzele legate de relatiile de munca. Acestea constituie un domeniu de o importanta cruciala pentru viata unei persoane si presupun existenta unei relatii ce trebuie mentinuta uneori chiar si dupa solutionarea cauzei de catre instanta. Autorii, care nu au nevoie de nicio prezentare, prezinta in mod detaliat fiecare aspect al jurisdictiei relatiilor de munca, oferind tuturor celor interesati un instrument deosebit de util pentru a intelege acest domeniu complex. - Bogdan Bucatariu..

Elaborarea prezentei lucrari a  fost determinata de epuizarea ediției anterioare. Conținutul sau a fost imbunatațit și dezvoltat prin adaugarea unor noi capitole și informații.   Reiteram scopul lucrarii de fața: acela de a oferi studentilor facultatilor de Drept bibliografia minima necesara pentru pregatirea lor initiala in domeniul artei oratorice. Dar ea poate constitui un reper și pentru studentii altor facultati – de stiinte politice si administrative, de stiinte ale comunicarii etc., precum și pentru anumite categorii profesionale – avocati, consilieri juridici, magistrati etc. Ii poate interesa chiar pe... politicieni, carora le este dedicat un capitol distinct, precum si pe orice alta persoana.   Cititorii se vor amuza cu aforisme, catrene, epigrame si pamflete despre avocati, oameni politici, magistrati. In decursul anilor am constatat ca prelegerile noastre sunt mai atractive, mai ușor de reținut, daca le punctam cu anecdote, cu glume etc.   Prima parte este consacrata generalitatilor privind oratoria si evolutia acesteia. Este vorba de o forma a artei (ars), cu un specific cu totul aparte: ea consta nu numai in arta de a compune discursuri, dar si mai ales in cea de a vorbi convingator si frumos in fata unui auditoriu. Discursul trebuie sa convinga, sa miste si sa placa (ut doceat, moveat et delectat).   Oratoria se realizeaza si se desavarseste prin cuvant, prin vorbire. Toti oamenii vorbesc, cuvantul fiind o caracteristica umana. Dar, in timp ce unii ne incanta si ne capti­veaza (fie ei oratori sau nu), altii, din contra, „ne cad greu in a‑i auzi” (Dimitrie Gusti).   Partea a doua se refera la aparitia si dezvoltarea oratoriei si a artei oratorice, chiar a retoricii; ea priveste elementele de oratorie existente in Cartea Sfanta si in poemele lui Homer, contributia in aceasta materie a ganditorilor, filozofilor si oratorilor greci (Pitagora, Platon, Aristotel, Demostene etc.), precum si activitatea laborioasa publicistica si practica a romanilor Cicero si Quintilian.   Partea a treia priveste oratoria la romani, inceputurile sale, biografia si activitatea principala a marilor clasici ai oratoriei romanesti (Mihail Kogalniceanu, Barbu Stefanescu Delavrancea, Nicolae Titulescu si altii). Ajungem si in zilele noastre si redam pledoarii ale unor cunoscuti maestrii ai barei, doctori in drept, universitari.Partea a patra este destinata esentei artei oratorice; se refera la:– discurs, obiectul acesteia;– orator (avocati si oameni politici), subiectul ei;– plastica oratorica, adica la modul in care oratorul isi expune discursul si se prezinta in fata auditorului.   Sunt avute in vedere, in mod special, doua categorii de discurs: discursul juridic si anume pledoaria, instrumentul de actiune al avocatilor, si discursul politic, instrumentul de actiune al politicienilor. Ca urmare, se fac referiri substantiale, pozitive si negative, la cele doua categorii de oratori (misiunea si rolul lor, laude si critici la care au fost si sunt supusi). Profitand de ocazie, ne referim și la ... magistrați, insclusiv la unele erori judiciare comise de ei.   Aceasta parte include pledoarii a unor maeștii ai barei din trecut (cap. IX), precum și ale unor cunoscuți avocați ai zilelor noastre – doctori in drept, universitari (cap. X). Nu puteau lipsi referirile substantiale –pozitive si negative – la cele doua categorii de oratori avuti in vedere: avocati si politicieni. Profitand de ocazie, ne referim și la... magistrați, inclusiv la unele erori judiciare. In capitolul intitulat Plastica oratorica sunt prezentate aspecte cu privire la: limbajul gestual, armonia miscarilor, vocea oratorului (dictie, pronuntie, intonatie, ticuri verbale), umorul si comunicarea (gluma, ironia, zambetul), fizicul si imbracamintea oratorului, roba avocatului.   Ultima parte este consacrata unor procese celebre din istoria omenirii si a tarii noastre in care s‑au inregistrat grave si triste erori judiciare (ale lui Socrate, Iisus, Ioana D'Arc, Caragiale‑Caion, Ceausescu).   Speram astfel ca, prin diversitatea si ineditul informatiilor ingemanate in prezenta lucrare, punem la dispozitia celor interesati un instrument de pregatire si formare profe­sionala, dar, totodata, si unul de relaxare si reflectie....

Răspunderea disciplinară – formă a răspunderii juridice – intervine în situaţia în care angajatul săvârşeşte, cu vinovăţie, o abatere disciplinară, adică o faptă ilicită, constând în nerespectarea sarcinilor de serviciu, încălcarea ordinii şi disciplinei la locul de muncă, după caz, a normelor de comportare în unitate şi în afara ei.În practica angajatorilor, a instituţiilor şi autorităţilor publice, altor unităţi etc., sunt frecvente situaţiile în care intervine răspunderea disciplinară. Totodată, pe rolul instanţelor judecătoreşti sunt înregistrate frecvent contestaţii împotriva sancţiunilor disciplinare.Aşa cum rezultă din subtitlul prezentei lucrări, la elaborarea ei au fost avute în vedere legislaţia, constând în actele normative – izvoare ale dreptului disciplinar, literatura juridică de specialitate relevantă şi o jurisprudenţă bogată, cu precădere a curţilor de apel, dar şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi a Curţii Constituţionale.Sperăm că răspundem astfel, într-o bună măsură, aşteptărilor şi exigenţelor tuturor celor interesaţi de tema abordată, oferindu-le, drept urmare, un material util, eficient de studiu şi de lucru...

De ce tratat? Pentru ca lucrarea de fata este una de specialitate, didactica, in care sunt expuse si analizate metodic principiile si problemele fundamentale, esentiale, privind incetarea raporturilor de munca in varietatea lor, atat din perspectiva normativa, cat si din cea doctrinara si jurisprudentiala.Este vorba de totalitatea acestor raporturi, fundamentate fie pe contractul individual de munca, fie pe actul de numire in functie. Sunt avute in vedere raporturile de munca (de serviciu) referitoare la ansamblul angajatilor – cei care presteaza munci subordonate: salariati, functionari publici, inclusiv cei cu statut special (politisti, parlamentari, personal din sistemul penitenciar), militari, magistrati, membri ai Corpului Diplomatic si Consular etc. –, precum si la angajatorii lor: persoane juridice (societati, regii autonome, companii nationale, autoritati si institutii publice etc.) si persoane fizice, inclusiv cele autorizate, intreprinderi individuale si intreprinderi familiale.In practica angajatorilor – agenti economici, autoritati si institutii publice, alte categorii de unitati etc. –, sunt frecvente situatiile in care intervine din motive diverse – de drept, la initiativa lor sau a angajatilor (salariati, functionari publici, magistrati, diplomati etc.) – incetarea raporturilor de munca sau de serviciu. Totodata, pe rolul instantelor judecatoresti sunt inregistrate frecvent cereri impotriva masurilor de incetare a raporturilor mentionate dispuse de angajator.Este motivul pentru care am pasit la elaborarea lucrarii de fata, intr-o viziune complexa, avand in vedere legislatia in vigoare, literatura juridica de specialitate relevanta, o jurisprudenta bogata, cu precadere a curtilor de apel, dar si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si a Curtii Constitutionale.Speram ca raspundem, astfel, intr-o buna masura, asteptarilor si exigentelor tuturor celor interesati de tema propusa, oferindu-le un instrument util si eficient de studiu, de lucru si de reflectie...

Structurat în trei părți care, la rândul lor sunt împărțite în capitole țintite, volumul de față este o dezbatere amănunțită a timpului de lucru și a timpului de odihnă. Prima parte este dedicată timpului de lucru, cea de-a doua are ca temă timpul de odihnă, iar partea a treia abordează particularitățile privind timpul de muncă și de odihnă al anumitor categorii de personal cu un statut special, precum conducătorii auto, personalul aeronautic sau cel din învățământ. Prezentând în detaliu aceste subiecte, lucrarea vine în sprijinul consilierilor juridici, avocaților, magistraților, specialiștilor în resurse umane, managerilor, dar și celor preocupați de jurisprudența în materie, oferind toate informațiile de care este nevoie pentru aplicarea legilor în vigoare sau pentru realizarea unor lucrări de specialitate...

Profitand de ocazie, au fost facute actualizarile necesare, consecinta a modificarilor legislative intervenite ulterior; au fost introduse noi teme legate de drepturile angajatilor la cumulul de functie si la alte drepturi ale lor si la protectia avertizorilor publici, la incetarea contractului individual de munca in perioada de proba etc. Este continuata si accentuata ideea conform careia dreptul muncii este un drept comun pentru toate raporturile de munca si de serviciu, deci nu doar pentru cele izvorate din contractul individual de munca, dar si pentru cele intemeiate pe acte juridice care consemneaza acordul de vointa in scopul prestarii unor munci subordonate. Este si cazul raporturilor de munca/de serviciu ale functionarilor publici, inclusiv ale celor cu statut special (politisti, politisti de penitenciare), ale militarilor, ale judecatorilor si procurorilor etc. Pe baza legislatiei, a jurisprudentei si a doctrinei actuale au fost prezentate si analizate aspecte relevante ale relatiilor de munca si de serviciu, incepand cu izvoarele si principiile dreptului muncii, continuand cu dialogul social, organizatiile sindicale si patronale, rolul statului pe piata muncii, contractul si acordul colectiv de munca, formarea profesionala, incheierea raporturilor de munca si de serviciu, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea acestor raporturi. Totodata, a fost avuta in vedere si raspunderea juridica a angajatilor si angajatorilor (disciplinara, pentru daune, contraventionala si penala). Nu puteau lipsi din Tratat procedurile juridice - solutionarea conflictelor/litigiilor de munca de catre instantele judecatoresti specializate, inclusiv de cele de contencios administrativ...

Tratatul de fata este elaborat in considerarea ideii ca dreptul muncii este un drept comun pentru toate raporturile de munca si de serviciu, deci nu doar pentru cele izvorate din contractul individual de munca, dar si pentru cele intemeiate pe acte juridice care consemneaza acordul de vointa in scopul prestarii unor munci subordonate. Este si cazul raporturilor de munca/de serviciu ale functionarilor publici, inclusiv ale celor cu statut special (politisti, politisti de penitenciare), ale militarilor, ale judecatorilor si procurorilor etc. Pe baza legislatiei, a jurisprudentei si a doctrinei actuale au fost prezentate si analizate aspecte relevante ale relatiilor de munca si de serviciu, incepand cu izvoarele si principiile dreptului muncii, continuand cu dialogul social, organizatiile sindicale si patronale, rolul statului pe piata muncii, contractul si acordul colectiv de munca, formarea profesionala, incheierea raporturilor de munca si de serviciu, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea acestor raporturi. Totodata, a fost avuta in vedere si raspunderea juridica a angajatilor si angajatorilor (disciplinara, pentru daune, contraventionala si penala). Nu puteau lipsi din Tratat procedurile judiciare - solutionarea conflictelor/litigiilor de munca de catre instantele judecatoresti specializate, inclusiv de cele de contencios administrativ. Urmarim astfel sa oferim tuturor celor interesati - practicieni (manageri/specialisti in resurse umane, avocati, consilieri juridici, experti in legislatia muncii, judecatori), teoreticieni (cercetatori, cadre didactice), dar si studenti, masteranzi, doctoranzi - un instrument de lucru util, eficient si actual, respectiv un material de studiu si reflectie...

Multivalentul om de cultura Anton Pann (1796-1854) a sesizat aceasta realitate:„Prost din prost care se nasteE ca vita, dar nu paste,Prost traieste, fara nume,Prost se duce si din lume...! ”*„Toata a lui nerozieE de la parinti mosie”. Adica, prostia se transmite genetic... sau prost tata, proasta mama, prost si copilul.Cateva versuri ale lui Dosoftei au legatura cu ideile de mai sus:„Ce folos este de cinsteOmului fara de minte,Ca-si da firea omeneascaPe fire dobitoceasca” .Conform unei alte opinii, in majoritatea limbilor (de exemplu, germana, olandeza etc.), pentru a fi desemnata prostia se face referire la defecte ale simturilor. Sensul originar este de mut (mutus), cuvant utilizat ca sinonim pentru lipsa facultatii de a vorbi . Cel care nu vorbeste este un om prost (din aceasta cauza), adica nu este bun pentru ca este lipsit de simtul vorbirii...