România pitorească

„Când te vezi aici, întâi te încearcă un fel de neastâmpăr, o dulce liniște, parcă-ai fi gata să zbori. E în cuprins ceva așa de măreț și de sărbătoresc, că uiți deodată și osteneala, și foame, și sete, și nu te mai înduri să stai jos - priveșți uimit în toate părțile, respiri din adânc aerul acesta proaspăt, răcoros, ce pare că miroase-a zăpadă, ochii tăi sorb cu nesta depărtările și nu știu ce sentiment de voioșie, de copilărească semeție te face să-ti ridici fruntea și să cauți falnic în jurul tău, că și cum ai fi lucrat și tu la așezarea atâtor podoabe, că și cum, în clipă asta, anume pentru ține, se înalta în slăvi de pretutindeni popoarele munți...”