Biologul Alexandru Stermin calatoreste in jurul lumii. Ceea ce incepe ca un periplu in lumea biologiei, a neurostiintelor si a psihologiei se transforma intr-o incursiune in lumea ideilor si conceptiilor despre univers. Ca intr-o calatorie pe suprafata unei hipersfere care se inchide, Alexandru Stermin paraseste zona unde cultura noastra pune omul in centru, ca sa regaseasca in indepartari, paradoxal, acelasi om cu intrebarile lui cele mai adanci. Cartea este un excelent jurnal de calatorie care combina biologia, neurostiintele si cultura filozofica, chestionand propriile noastre concepte si credinte despre ceea ce suntem si care este locul nostru in natura. Daca n-as fi fost Catalin Gruia, mi-ar fi placut sa fiu Alexandru Stermin. O sa intelegeti de ce spun acest lucru daca veti citi paginile dintre aceste coperte. Va recomand cu caldura sa o faceti - nu veti descoperi doar o carte, ci va veti descoperi, veti afla mai multe despre cine suntem, de unde venim si incotro ne indreptam. - Catalin Gruia, redactor-sef National Geographic Cu cateva zile inainte sa implinesc 30 de ani, am plecat singur intr-o calatorie in jurul lumii. Primele nopti le-am dormit in jungla amazoniana, apoi zile intregi am umblat in alte doua jungle - jungle urbane, pe cat de departate, pe atat de diferite -, Los Angeles si Beijing. M-am intors acasa mai viu, insufletit de ce descoperisem, nu doar in lumea din jurul meu, ci si in lumea din mine - din noi, din om. 30 de ani a marcat pentru mine inceputul marilor descoperiri geografice - explorand lumea am descoperit geografia fiintei mele, cu continentele ei, de la cele mai luxuriante, cum sunt imaginatia si iubirea, la cele mai intunecate si reci, cum este moartea. Despre fascinatia acestei lumi va povestesc aici. - Alexandru N. Stermin..

A parcurs de la un capăt la altul Siberia, ţinutul unde nu se poate trăi, dar nu se poate nici muri. S-a încumetat să calce pe gheţarii Islandei. A stat în calea vântului pe falezele abrupte ale Scoţiei. A traversat Anzii în Columbia, până a ajuns în bazinul fluviului Orinoco. A dormit nopţi întregi în mijlocul junglei de pe Insula cea Mare a Braziliei, din Atlantic. A visat acelaşi vis împreună cu milioane de oameni la Carnavalul din Rio. În timpul pandemiei, nevoit să stea închis în casă, şi-a explorat amintirile şi a sondat, în măsura posibilului, memoria speciei umane. Specie supusă mecanismelor evoluţiei, ceea ce înseamnă, s-a gândit, că suntem mai degrabă căzuţi din junglă decât din paradis… Aşa a scris şi rescris Alexandru Stermin aceste poveşti fascinante despre Natură şi Om.„Biologul Alexandru Stermin a înțeles că, în lumea contemporană, a te apropia de natură doar printr-un demers științific nu mai este de ajuns. Formarea sa în sfera disciplinelor umaniste, prin teologie, filozofie și psihologie, îi permite să privească natura dintr-o perspectivă complexă, integratoare. Demersul său este cu totul nou în spațiul cultural românesc, încadrabil în abordarea interdisciplinară de tip environmental humanities. Vizibil încă din Călătorie în jurul omului, discursul autorului este nuanțat, are forță și autenticitate. Printr-un asemenea filtru complex, Alexandru Stermin surprinde întâlnirea dintre om și alteritatea non-umană, văzută nu ca o imagine străină, ci drept o parte integrantă din sine, într-o relație cu dublu sens.“ — IOANA CLARA ENESCU„Privind jungla, am intrat într-o stare pe care am intuit-o mereu, pe care am chestionat-o în mintea mea de nenumărate ori, dar pe care, până atunci, nu am perceput-o atât de limpede și complex. I-am simțit chemarea! Chemarea junglei nu venea din pădure: venea din mine. Era chemarea junglei din ființa mea. Ca să ajung însă la jungla din mine, trebuia să pășesc în cea din fața mea. Am făcut, în virtutea acestei emoții, primul pas în ceea ce urma să fie aventura vieții și, poate, a morții mele.“ — ALEXANDRU N. STERMINFotografia de pe copertă: în jungla Braziliei – pe Insula cea Mare, unde s-a conservat o parte din Pădurea Atlantică (arhiva autorului)..

Cum am devenit vrajitor. Din carnetul unui exploratorBiolog pasionat si calator neobosit in spatiu, in timp si in sine insusi, Alexandru N. Stermin este, inainte de toate, un om care iubeste magia lumii inconjuratoare, pe care o strabate cu pasul si o cerceteaza cu priviri mereu curioase. Prin intermediul insemnarilor de fata te invita sa-l insotesti intr-o calatorie fabuloasa prin lume, din trecutul omenirii pana in prezentul recent si din cea mai mare mlastina din Transilvania pana in jungla amazoniana. Esti gata?  Am pasit pe taramuri fermecate, am ajuns sa explorez cele mai mari mlastini din Romania si din lumea larga, am cercetat cele mai de nepatruns si mai forfotind de viata jungle de pe Glob, am vazut pasari-dragon, am cautat pasari-de-foc si am gasit lighioane cu trei ochi. Am invatat limbajul florilor si al animalelor, si am descifrat semnele ascunse in oasele craniilor pe care le-am descoperit in expeditii. Asa am devenit vrajitor. Povestile pe care le-am insemnat aici chiar s-au intamplat de-adevaratelea. Le-am scris din nevoia de a surprinde cat de uluitoare este lumea in care traim. Le dedic tuturor copiilor, deci si tie, pentru curiozitatea care te-a indemnat sa iei in mana aceasta carte ca sa te miri si ca sa calatoresti cu gandul pana departe. - Alexandru N. Stermin..

Aceasta carte, ca si celelalte scrise de Alexandru Stermin, este povestea unei calatorii. Pornind, alaturi de povestitor, intr-o aventura starnita de privirea unui urangutan dintr-o gradina zoologica de pe malul Marii Baltice, ajungem departe in timp si spatiu. Ne hazardam din lumea mitului in realitatea celei mai mari mlastini din lume, Pantanalul brazilian. Din exuberantul Rio de Janeiro mergem, pe urmele lui Darwin, in fabuloasele Insule Galapagos. Pe drum, exploram intimitatea noastra si a altor vietati, indraznim sa privim in ochii animalului din noi - doar, doar vom gasi raspunsul la intrebarea ascunsa in salbaticia acestei carti: Avem o viata, sau suntem Viata? Mic tratat de ecologie a privirii, volumul biofilozofului Alexandru Stermin cuprinde texte in care povestea este miscata nu de cuvinte - desi perfect alese -, ci de Viata insasi, la care autorul se uita fascinat, realcatuindu-i imaginea dintr-o multitudine de perspective, ca prin ochii compusi ai unei libelule. La randul sau, Viata il priveste curioasa, pulsand egal in forme dintre cele mai diverse, de la urangutanul dintr-o gradina zoologica pana la pasarea cu oua de portelan, apa limpede a unui izvor sau jaguarul ce se infrupta din prada in Pantanal.Realitatea si mitul, textul filozofic si notatia de jurnal, argumentul stiintific si emotia se intrepatrund intr-o scriitura puternica, luminoasa, inconfundabila, care-l invita pe cititor sa se uite atent la Viata, sa-i asculte muzica si sa porneasca la dans alaturi de ea. - Ioana Clara Enescu Fragment din cartea "Privirea urangutanului sau Despre animalul din noi" de Alexandru N. Stermin:"In spatiul cultural european, Dumnezeul religiilor de dinainte de filozofie era Natura, ca viata, ca miscare, iar Dumnezeul religiilor de dupa filozofie este Gandirea. Acestui al doilea Dumnezeu i s-a ridicat, de altfel, si o catedrala: Aghia Sofia, fondata de Constantin cel Mare si Iustinian, inchinata Intelepciunii.Dumnezeul de dinainte de filozofie era un dumnezeu al Naturii, iar Natura inseamna relatii. Acel Dumnezeu avea in el gandirea, dar nu ca sa domine, nu ca sa fie justitiar, sa faca dreptate, deci sa aiba putere. Avea gandirea ca sa pastreze toate elementele Naturii impreuna, in relatie, in chip natural. (Cunoasteti povestea in care alegi dreptatea si mori singur, sau alegi dragostea si ramai inconjurat de oameni...) Dumnezeul Naturii este unul intelept, care intelege dinamica dintre bine si rau si care le include pe amandoua. Odata pus in exteriorul Naturii, omul a ramas singura creatura conectata cu Dumnezeu prin spiritul suflat peste el la Facerea Lumii, iar toate celelalte s-au separat de Dumnezeu. Chiar si omul are o parte exterioara lui Dumnezeu, corpul. Corpul este Natura din om, iar spiritul este Dumnezeul din el. Si asa incepe marea lupta intre chemarea Naturii si stradania indumnezeirii. Pentru ca indumnezeirea inseamna ruperea de tot ce e natural, ruperea de creatie si accederea spre creator, natura din noi devine dusmanul planului nostru de unire cu Dumnezeu.Se ajunge pana in punctul in care tot ce este mai natural, vital si firesc in noi sa fie demonizat. Trecerea de la Pan la Satan este culminatia acestei epopei."..