Alfred Adler

În timp ce ideile teoretice ale lui Alfred Adler sunt bine cunoscute și acceptate de către cititorii români, cazurile sale au rămas până în acest moment învăluite de mister. Cartea de față, care conține povestea vieții și nevrozei domnișoarei R. prezentată de Alfred Adler unui grup de psihiatri și psihologi din Viena, constituie o premieră absolută. Cititorul va avea șansa de a urmări îndeaproape modul în care conceptele și principiile psihologiei individuale formulate de Adler sunt aplicate pentru a înțelege suferința nevrotică a pacientei. Scrisă într-un limbaj accesibil, cartea conține numeroase exemple de comportamente nevrotice întâlnite frecvent întâlnite în viața cotidiană. ..

Alături de profesie și de relațiile sociale, întemeierea unei familii reprezintă, pentru Adler, una dintre cele trei mari sarcini ale unei vieți împlinite. Antologia de față reunește concepțiile adleriene asupra dinamicii sexualității, iubirii și mariajului, idei aflate în vădit contrast cu viziunea lui Freud. Căci, dacă pentru ultimul, personalitatea este determinată în esență de pulsiuni, în cazul lui Adler, adaptarea la lumea socială stă în centrul personalității în întregul ei. Pe lângă descifrarea "protestului viril", temă crucială pentru înțelegerea feminismului, cartea face ample referiri la mecanismele specifice vieții de cuplu și la modul în care legăturile conjugale pot fi perturbate de educația sexuală inadecvată, de lupta pentru putere sau de atitudinile discordante față de sexualitate și familie. Scriitura clară și multiplele ilustrări de caz recomandă această antologie nu doar studenților și psihologilor practicieni, ci și publicului larg...

Dupa despartirea de Freud, Alfred Adler contesta rolul dominant al energiilor sexuale in viata psihica, sustinand ca fortele responsabile de evolutia psihica a individului sunt fortele sociale. Spre deosebire de psihanalisti, Adler nu concepe personalitatea ca fiind alcatuita pe paliere diferite de organizare. Individul trebuie privit ca o fiinta unica, indivizibila si nu poate fi inteles in afara relatiei cu semenii. Comportamentul ii este dictat nu de trecut, ci este orientat spre viitor si este determinat nu de instincte biologice, ci de scopuri. Iar scopul ultim este obtinerea superioritatii personale.In Sensul vietii (1933), Adler expune o conceptie teleologica a devenirii umane. El si-a botezat abordarea medicala, intotdeauna directa, fata in fata cu pacientii, psihologie individuala data fiind perspectiva holistica a individului. Fara a accentua individualitatea in termeni de separare sau de unicitate, sintagma aleasa de Adler subliniaza ideea ca intreaga persoana cuprinde aspecte biologice, atitudini psihologice, precum si legaturi familiale, sociale si comunitare. Potrivit acestuia, care a conceput notiunea de indivizibilitate ca intrinsec atasata radacinilor individului, niciun medic nu ar putea spera sa inteleaga problemele unei persoane, fara a avea in vedere toate acestedimensions. dimensiuni.Abordarile moderne, atat in psihologie, cat si in medicina, devin din ce in ce mai mult un model biopsihologic pentru evaluare si tratament, iar adultii au mici dificultati in a adopta aceasta perspectiva. Abraham Maslow observa in 1970 cat de mult a crescut respectul pentru Adler pe masura ce elementele care sprijina abordarea lui s-au inmultit; a subliniat, de aseme­nea, ca viziunea holistica a lui Adler asupra individului devansa epoca respectiva.Teme abordate: imperativele vietii, complexul de inferioritate, complexul de superioritate, lumea fictiva a rasfatatului, perversiunile sexuale, primele amintiri din copilarie, visele diurne si visele nocturne etc.Creator al unei Societatii pentru Psihologie Individuala la inceputul deceniului al doilea al secolului trecut, dupa ruptura de Sigmund Freud cauzata de vederile diametral opuse asupra teoriei libidoului, Alfred Adler (1870-1937) se pozitioneaza in centrul miscarii de emancipare stiintifica a unei noi ramuri a psihologiei. Acesta muta explicarea comportamentelor nevrotice dinspre teoria sexu­ala spre o teorie a sentimentului de inferioritate. Cu o persona­litate diferita de a creatorului psihanalizei, fara carisma si extro­vertirea acestuia, dar cu un plus de aplecare asupra convertirii demersului de cercetare in opera scrisa, medicul austriac a marcat prin cartile si articolele sale un veac de actiuni profe­sionale ale psihologilor, cu precadere ale pedopsihologilor...

Publicată inițial în 1927, Cunoașterea omului este la fel de relevantă astăzi ca și atunci, un ghid esențial pentru aceia dintre noi care doresc să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și rolul lor în societate. Prin expunerea detaliată, exemplificată prin studii de caz, a unora dintre conceptele sale cheie – complexul de inferioritate și cel de superioritate, compensarea și supracompensarea, sentimentul de comuniune socială, analiza amintirilor și a viselor, constelația familială, locul ocupat de individ în cadrul sistemului familial sau omul ca ființă socială –, autorul demonstrează în ce mod perturbă comportamentele disfuncționale ale unei persoane armonia întregii colectivități și ne îndrumă către o analiză și cunoaștere de sine menite să ne ajute să identificăm și să corectăm propriile zone de vulnerabilitate, contribuind, astfel, la binele comunității, dar și la propriul echilibru emoțional.O introducere excelentă în principalele teme ale psihologiei individuale ale lui Adler, atât pentru profesioniștii din domeniu, cât și pentru studenții la psihologie și pentru publicul larg...