Antigona: Care sunt originile acestei povestiri?Cioara: De unde provine, așadar, povestea Antigonei?Ali Smith: Antigona este un personaj din mitologia greacă. Una dintre cele mai cunoscute și memorabile modalități în care povestea ei a fost repetată de-a lungul secolelor și unul dintre motivele pentru care povestea ei a dăinuit și a fost redată de nenumărate ori în tot acest răstimp sunt legate de faptul că există o piesă minunată, o tragedie scrisă de Sofocle în jurul anului 442 i.Hr. Sofocle a fost un renumit dramaturg grec (dar și general în armata greacă). El a scris peste o sută de piese. Majoritatea s-au pierdut, păstrându se doar șapte dintre ele, una fiind chiar Antigona. Această este una dintre cele trei piese cunoscute drept Piesele Tebane; celelalte două sunt despre Oedip, tatăl Antigonei, și se intitulează Oedip la Colonos și Oedip Rege. Se pare că mai întâi a fost scrisă Antigona, chiar dacă evenimentele care se petrec în această piesă au loc după faptele înfățișate în celelalte două.Este evident că Sofocle era foarte interesat de personajul Antigonei. De-a lungul secolelor, drama atât de reușită pe care a croit-o din istoria prințesei, o poveste care se petrece atunci când un singur om se ridică împotriva regulilor și politicii orașului și ale țării în care locuiește, sau când o față neputincioasă ridică glasul împotriva unui rege care se consideră atotputernic, o poveste despre ce se întâmplă atunci când o singură persoană refuză dictatul unui tiran, a fost mereu jucată, rescrisă și adaptată și nu și-a pierdut deloc din însemnătate sau vitalitate. Este genul de poveste care va fi mereu relevanță, din tot felul de motive, pentru că există lucruri care nu se schimbă nicicând, oricare ar fi secolul în care am trăi și oriunde ne-am situa în istorie. Povestea această vorbește și despre ce este important pentru oameni, și despre felul în care aceștia fac că să dea o importantă lucrurilor, și despre modul în care ne comportăm unul față de celălalt, și despre semnificația puterii, despre ce ne îndeamnă ea să facem, despre cât de multă sau cât de puțină putere au cu adevărat oamenii...

Miles ia cina la nişte oameni pe care nu‑i cunoaşte, invitat de un amic. Înainte de desert, se ridică de la masă, se duce la etaj şi se încuie în camera de oaspeţi. Refuză să mai iasă de acolo. Refuză să scoată vreun cuvânt. Gazdele sunt înnebunite, dar nu‑l pot da afară. Vestea se întinde în toată ţara, transformându‑se într‑un adevărat fenomen social şi mediatic. Printre personajele implicate în povestea lui Miles, se numără o femeie între două vârste, aflată într‑un moment de răscruce al vieţii şi al carierei ei, un bărbat trecut de prima tinereţe, afectat de pierderea partenerului de viaţă, o octogenară pe care familia vrea s‑o interneze împotriva voinței ei într‑un cămin de bătrâni şi o fetiţă deșteptissimă de nouă ani, a cărei inteligenţă precoce îi atrage antipatia colegilor şi a profesorilor. Triumful cel mare al cărţii e în slalomul înnebunitor printre jocurile de cuvinte, care transformă Era să fiu eu într‑o palpitantă cursă printre obstacole, ca un thriller lingvistic cu personaje experte în dezamorsarea bombelor de limbaj. Deşi absent în cea mai mare parte a romanului, Miles marchează vieţile celor din jur. În acelaşi timp ne deschide ochii către o realitate incomodă, una din care fiecare dintre noi şi‑ar putea dori să evadeze, la un moment dat. Ţi s‑ar putea întâmpla şi ţie.Ali Smith (n. 1962 în Inverness, Scoţia) a debutat în 1995 cu volumul de povestiri Free Love and Other Stories, premiat cu Scottish Arts Council Book Award şi Saltire Society Scottish First Book of the Year Award. Printre romanele celebre ale autoarei se numără Hotel World (2001), The Accidental (2004), Girl Meets Boy (2007). De-a lungul carierei a fost recompensată cu Scottish Arts Council Book Award, Encore Award, Scottish Arts Council Book of the Year Award, Whitbread Novel Award şi nominalizată de două ori pe lista finaliştilor pentru premiile Man Booker şi Orange...

Iarnă. Dezolare. Vântul tăios, pământul bocnă, apa înghețată. Când patru oameni se adună de Crăciun într-o casă cu cincisprezece dormitoare din Cornwall, oare va fi loc pentru toată lumea? Oare vechile conflicte de familie pot fi mai bine înțelese de un personaj străin, ales la întâmplare? Prin gerul iernii răzbate căldura îndelung refuzată.Al doilea roman din Cvartetul anotimpurilor al lui Ali Smith oferă o perspectivă reparatoare asupra unei epoci post-adevăr, într-o poveste care își are rădăcinile într-un moment de răscruce atât pentru istorie, cât și pentru memoria și relațiile personajelor. O poveste în care adevărul subiectiv năzuiește stângaci spre conciliere, iar cheia nu poate fi găsită decât printr-o subtilă triangulație ale cărei repere sunt iubirea, libertatea și responsabilitatea...

Ce îi unește pe Katherine Mansfield, Charlie Chaplin, Shakespeare, Rilke, Beethoven, ce leagă Brexitul, prezentul, trecutul, nordul, sudul, estul, vestul, pe un bărbat care plânge după vremurile apuse, pe o femeie prinsă în capcana vremurilor moderne?Primăvara. Marea verigă de legătură. Cu un ochi la desfășurarea poveștii și cu digresiuni și aluzii la Pericle, una dintre cele mai exuberante opere ale lui Shakespeare, Ali Smith spune povestea imposibilă a unor vremuri imposibile. Într-o perioadă a zidurilor și a izolării, Smith deschide ușa. Vremurile în care trăim schimbă natura. Vor schimba ele natura poveștii? Speranța izvorăște veșnic...

Toamna. Anotimpul ceţurilor şi al rodniciei. Doi vechi prie teni – Daniel, un centenar, şi Elisabeth, născută în 1984 – privesc atât în viitor, cât şi în trecut, în vreme ce Marea Britanie este divizată de o vară istorică, de evenimente care se întâmplă o dată într-o generaţie. Iubiri se nasc, iubiri se sting. Speranţa îşi dă mâna cu lipsa de speranţă. Anotimpurile se succed, ca întotdeauna.Meditaţie luminoasă asupra semnificaţiei abundenţei şi a recoltei, Toamna este primul roman din Cvartetul anotimpurilor al lui Ali Smith, o carte ce aruncă o privire atentă asupra vremurilor noastre, o poveste de neuitat despre înaintarea în vârstă, timp şi iubire.„Ali Smith are o minte sclipitoare. Toamna este un roman teribil de emoţionant în evaluarea sa ludică, surprinzătoare şi emo ţionantă a ceea ce înseamnă să fii viu în vremuri sumbre.” (The New York Times)„Plin de inteligenţă, melancolie, durere, bucurie, înţelep ciune, mici acte de iubire şi de mirare în faţa frumuseţii anotimpurilor.” (The Boston Globe) „Frumos, subtil... Plin de compasiune şi tinzând, în ciuda unor as pecte uneori triste, către speranţă.” (The New York Times Book Review)„Vocea lui Smith, atât de înţeleaptă şi de plină de bucurie, este antidotul perfect în vremuri tulburi: crudă şi amară în faţa nedreptăţii, dar mereu vie în faţa speranţei, oricât de mică ar fi ea – precum un arbore care a înflorit din dărâmăturile oraşelor după al Doilea Război Mondial, continuându-şi cu calm propriul ciclu natural, indiferent la distrugerea omenirii.” (New Statesman)..