Toata adolescenta mi-am dorit sa ma indragostesc nebuneste, dar nu am reusit, si asta m-a facut sa ma simt defecta. Am inceput, din disperare, sa ascult muzica binaurala pentru atragerea sufletului-pereche, dar era ingrozitor de plictisitoare, la fel ca toata viata mea. In vara urmatoare s-a intamplat, in sfarsit, marea dragoste, si, dupa doar o luna de relatie, am cazut la pat cu simptome de depresie. Nu imi spusese nimeni ca dragostea nu e mereu ideala ca in filmele si cartile proaste, care imi creasera cele mai nerealiste asteptari. In cartea de fata am incercat sa vorbesc despre iubire cat mai sincer si din diferite unghiuri. In rest, probabil ca dragostea o sa ramana mereu unul dintre subiectele mele preferate, pentru care nu o sa ma simt niciodata suficient de competenta, si asta e ok. Uneori e placut si simti ca radiezi. Alteori iti vine sa strigi pana te evapori in stratosfera. Si asta e ok.
Alina Pietrareanu
