Gândăcelul
„Exist!”, își spuse Gândăcelul,
Privi în jurul său
Și admiră tot cerul.
„Vai! Ce minune și ce bucurie,
Că sunt aici
Si nimeni nu mă știe!”
Dar nu știa că e privit,
Că Universul l-a dorit
Si tot de el e ocrotit.
Că aripioarele lui sunt
Din praf de stele și pământ,
Că cerul tot mereu veghează
Iar îngerii îl binecuvântează!