Alphonse Daudet

Alphonse Daudet (1840-1897). În nuvelele sale, realizeaza o evocare lirica a mediului provensal. Romanele, de inspiratie sociala, au o tenta satirica, dar si sentimentala.„Piciul” (1868) prezinta povestea unui copil sensibil si sarac, ce nu va reusi sa se maturizeze. Istorisirea începe odata cu nasterea acestuia, într-o familie din sudul Frantei care, din pacate, devine foarte saraca, dupa ce afacerea tatalui este pierduta. Daniel este fiul domnului si al doamnei Eyssette. Când avea sapte ani, familia paraseste sudul Frantei pentru a pleca la Lyon, acolo unde tatal  sau îsi gasise o slujba. Traiul în acest mare oras va fi foarte greu pentru baiat. El are o viataă noua, într-un aparta­ment murdar si umed, cu gândaci în bucatarie. Când începe scoala, este singurul care poarta o bluza saracacioasa, iar colegii si profesorii râd de el si îl poreclesc „Piciul“. El întelege ca, în aceste conditii, pentru a-i fi recunoscute meritele, trebuie sa munceascaă de doua ori mai mult decât cei­lalti, datorita noii sale pozitii sociale, nefiind pregatit sa faca fata unei vieti aspre.Romanul este autobiografic, Daniel fiind personajul-narator. Sunt prezentate întâmplari din copilaria si adolescenta lui Daudet care, înca de pe atunci, visa sa devina scriitor...

„Piciul” apărut în 1868, are un caracter autobiografic, rememorează amintirile lui Daniel Eyssette, personajul-narator. Este un roman în care realitatea este filtrată prin intensele trăiri afective ce marchează profund copilăria și adolescența autorului, din care, dincolo de suferințe, lipsuri și griji, transpare o accentuată notă de optimism...

«PICIUL» apărut în 1868, are un caracter autobiografic, rememorează amintirile lui Daniel Eyssette, personajul-narator. Este un roman în care realitatea este filtrată prin intensele trăiri afective ce marchează profund copilăria şi adolescenţa autorului, din care, dincolo de suferinţe, lipsuri şi griji, transpare o accentuată notă de optimism...

Piciul este o cheie pentru o mai exacta intelegere a prozei lui Daudet, fiind si un roman autobiografic. Intamplarile din copilaria lui Daniel Eyssette, cum se numeste personajul-narator al romanului, sunt intamplarile copilariei si adolescentei lui Alphonse, dar romanul transcende realitatea, fie ea si autobiografica, o depaseste, purtand o incarcatura afectiva si morala general-umana...

Piciul este povestea copilăriei și a tinereții lui Daniel Eyssette, un nume sub care se ascunde însuși Alphonse Daudet. Daniel este un copil sensibil, născut într-o familie bogată din sudul Franței, care însă ajunge la ruină din cauza falimentului.La liceu, profesorii nu-și amintesc niciodată numele lui Daniel și de aceea îi spun „Piciul“. Trebuind să-și câștige existența, din elev devine pedagog într-un colegiu. Timid, neînsemnat și sărac, are de înfruntat disprețul și batjocura atât din partea elevilor, insolenți și bogați, cât și din partea profesorilor, lipsiți de inimă și de moralitate. Plăpândul și melancolicul Daniel visează însă să devină scriitor, așa că în curând pleacă la Paris. Nici aici nu scapă de nedreptăți, de tentațiile sordide ale orașului, de capcanele unor iubiri nesăbuite și de accesele de narcisism. Piciul este un roman al formării care nu se va demoda niciodată, nici pentru tineri, nici pentru adulți.Alphonse Daudet (1840–1897), prozator și dramaturg francez. În 1855, tânărul Alphonse a renunțat la bacalaureat și a devenit pedagog într-un colegiu, experiență dureroasă care va fi descrisă în romanul Piciul (Le Petite Chose). Ajuns peste doi ani la Paris, a făcut publicistică și a intrat în viața literară. Deși considerat un scriitor naturalist, în opera sa Daudet combină descrierea realistă a vieții cotidiene cu fantezia. Romane: Piciul (1868), Tartarin din Tarascon (1872), Sapho (1881). Povestiri și nuvele: Lettres de mon moulin (1869), Contes du lundi (1873).„Dacă acest roman centenar mai face și astăzi o bună figură, este fără îndoială pentru că spune adevărul, dar îl spune nu cu resentimente și cu amărăciune, ci mai degrabă cu o imensă tandrețe arătată oamenilor.“ Jean Louis Curtis, scriitor francez, laureat al Premiului Goncourt..

Piciul este o cheie pentru o mai exacta intelegere a prozei lui Daudet, fiind si un roman autobiografic. Intamplarile din copilaria lui Daniel Eyssette, cum se numeste personajul-narator al romanului, sunt intamplarile copilariei si adolescentei lui Alphonse, dar romanul transcende realitatea, fie ea si autobiografica, o depaseste, purtand o incarcatura afectiva si morala general-umana...

Primul roman al lui Alphonse Daudet, Piciul, publicat în 1868, are un accentuat caracter autobiografic, scriitorul bazându-se, în elaborarea acestuia, mai mult pe cele trăite și observate decât pe imaginație. Dincolo de accentele critice la adresa școlii, dar și a moravurilor și instituțiilor specifice societății franceze din secolul al XIX-lea, arta lui Alphonse Daudet își păstrează aerul de duioșie și ironie, care deschide, în cele din urmă, o perspectivă plină de încredere asupra lumii și a destinului eroilor săi...

Romanul Piciul al lui Alphonse Daudet urmăreşte destinul familiei Eyssette, avându-l în prim-plan pe mezinul familiei, Daniel Eyssette, din perspectiva căruia se relatează întreaga acţiune a romanului.Familia Eyssette – cei doi soţi alături de cei trei copii ai lor: abatele, Jacques (care pare a nu şti altceva decât să plângă constant, fapt pentru care tatăl îl apostrofează mereu: „Jacques, eşti un măgar!”) şi Daniel – locuieşte în fabrica prin care îşi menţin o situaţie materială destul de bună, dar care, din păcate, ajunge în pragul falimentului în contextul începerii revoluţiei de la 18..., după ce trece printr-o serie de întamplări nefericite (două incendii, greva năvodeselor, cearta familiei cu unchiul Baptiste, un proces costisitor cu boiangiii etc.).Familia părăseşte fabrica şi se mută a Lyon, cu excepţia abatelui, care vine numai uneori în vizită. Pentru toţi, schimbarea este o lovitură grea, mai ales că invazia gândacilor nu le uşurează cu nimic situaţia. După două luni de stat la Lyon, doamna Eyssette decide că a sosit momentul să se preocupe de educaţia copiilor, astfel că Jacques şi Daniel sunt trimişi la manecanteria bisericii Saint-Nizier. Nu rămân multă vreme aici, pentru că directorul Universităţii de la Sud îi scrie domnului Eyssette anunţându-l că îi poate acorda o bursă pentru unul din fiii lui. Ce ales este Daniel, în vreme ce Jacques urmează să îşi ajute tatăl la negustorie. Aici, la şcoală, Daniel Eyssette îşi câştigă porecla sub impresia căreia se va afla mereu: Piciul, simţindu-se nemulţumit de înălţimea lui...

Puţină lume îl cunoaşte pe Alphonse Daudet altfel decât ca autor al Piciului şi al isprăvilor lui Tartarin din Tarascon. În opera acestui maestru francez al literaturii găsim însă texte de o cu totul altă factură, printre care se numără şi pseudoromanul de faţă, care constituie o frumoasă poveste ţesută din firele preţioase şi distincte ale iubirilor artiştilor.Odă sarcastică închinată iubirii, Soţii de artişti este o colecţie de tablouri ale unor căsnicii în care dragostea îmbracă cele mai diverse chipuri şi se îndreaptă spre destine diferite şi adesea imprevizibile.Cum arată iubirea într-o familie boemă? De ce se stinge dragostea unor artişti lirici care alcătuiesc un cuplu pe scenă? Cât de greu îi este unui sculptor să dăltuiască gelozia consoartei? La astfel de întrebări Daudet răspunde cu exemple împletite sublim din tragic şi comic, fermecându-şi cititorii prin uşurinţa cu care stăpâneşte viaţa personajelor admirabile...

Tartarin e un bun burghez, becher batraior, chinuit de pasiunea vanatului, a calatoriilor si a aventurilor, dar care traieste foarte linistit la Tarascon, orasul sau natal, unde a devenit celebru prin cunostintele capatate din cateva carti de vanatoare si din povestirile cele mai incredibile. Si aceasta-i destul pentru ca tot Tarasconul sa-l proclame erou. El ar fi foarte fericit, dupa ce a vestit in nenumarate randuri ca va pleca sa vaneze groaznicii lei ai Atlasului, daca n-ar fi silit sa se execute. Fortat de imprejurari si pentru a-si salva reputatia, Tartarin porneste la drum cu o multime de lazi enorme, unele cu arme, altele cu provizii...