Tigrul nerecunoscator. Povesti asiatice alese si traduse de Stefan Liiceanu Ilustratii de Ana Alfianu Cum se poate ca atat de putine cuvinte sa spuna atat de mult? Toate aceste pagini minunate m-au facut fericit la gandul ca, traducandu-le, pot sa le pun si la indemana altora. - Stefan Liiceanu Trei povesti cu talc, de o frumusete rafinata si o simplitate cristalina, ne deschid o poarta catre fascinanta Asie. Citindu-le, vom descoperi o sursa de intelepciune la care vom putea reveni iar si iar, vom cadea pe ganduri sau vom rade impreuna cu personajele care ne ofera iscusite lectii de viata: vom invata de la cocorul serii sa pretuim darurile carenise fac, de la tigrulnerecunoscator sa apreciembunatatea carenise arata,iar de la caine si pisica sane intelegem cu cei care ne stau alaturi. Farmecul sofisticat al povestilor e sporit, pagina dupa pagina, de ilustratii superbe, care prind in culorile lor esenta unei lumi fara seaman...

O poveste frumoasa si emotionanta despre ispita de a te indeparta de ceilalti, careia ii cadem, la rastimpuri, prada cu totii.Miranda, o fata singuratica de pe fabuloasa insula Ros, e tentata sa se refugieze in bogata-i lume interioara, dar descopera ca singuratate fericita nu exista si ca in viata ai nevoie de prieteni. De prieteni care sa te faca sa razi. Daca ati citit vreodata basmul despre Inima-Rece, stiti deja ca nu toate inimile sunt la fel. In cartea aceasta veti da insa peste un ghetar in care bate o inima calda si peste un tamplar in a carui inima creste un ghimpe. (Cine n-a avut macar o data un ghimpe in inima? Imposibil! Despre asta e vorba!) Apoi mai e Miranda, care nu imbatraneste (cum nici noi, cititorii de povesti), si un fel de duh rau, Zarar Zimrig, pe care ati face bine sa nu-l intalniti niciodata, desi asta e greu de crezut. Asa ca e mai bine sa fiti preveniti: trebuie sa-i spuneti nu. Toti au loc pe ghetarul Tue, care seamana bine cu orice taram (de basm) locuit.  Dupa ce cititi cartea, va rog sa nu uitati doua lucruri. Primul: frica iti trece daca razi. Al doilea: cand ti-e foarte dor de un prieten, trebuie sa te gandesti tare, tare la el si poate o sa-ti bata la usa. — Ioana Parvulescu...

„Ce talent grozav are Ana Alfianu! Pe de o parte, spune o poveste iniţiatică, în genul celor ale lui Michael Ende sau Peter Beagle, cu băieţei și ţestoase vorbitoare, cu pești care se hrănesc cu lacrimi, cu prelegeri policolore despre puterea cuvintelor, cum foarte rar s-au scris în literatura noastră. Pe de altă parte, își ilustrează singură povestea cu imagini de o frumuseţe care îţi taie respiraţia, exact acele imagini ideale cu care ne visam în copilărie poveștile. Prin urmare, dragi cititoare & cititori, cartea pe care o aveţi în mână nu e doar o carte — e chiar copilăria voastră ilustrată. Deschideţi-o: o veţi iubi de îndată. Eu, cel puţin, așa am păţit.“ (Radu VANCU)Val are 10 ani și face parte din specia visătorilor. Îi place să se joace, să exploreze prin pădurea din apropierea casei și să citească povești. Cu siguranţă, nici nu i-a trecut prin cap s-ajungă el însuși personaj într-o poveste.Însă, într-o bună zi, cuprins de dorul bunicului său, plecat fără putinţă de întoarcere în Cetatea Sufletelor, Val se hotărăște să caute acest loc straniu, netrecut pe nici o hartă din lume.Împreună cu Malila, o broască-ţestoasă zburătoare, băiatul porneşte într-o călătorie fantastică, presărată cu primejdii, probe de curaj, nenumărate întrebări şi cu descoperiri pe care le faci doar atunci când te apropii de sfârşitul copilăriei.Drumul îi poartă pe cei doi din regatul mării, unde domneşte caracatiţa Elacaravolturna, care ştie să vindece suferinţele cu poveşti, într-un oraş ciudat, care-şi schimbă forma cu fiecare cuvânt rostit de locuitorii săi, în ţinutul balaurului poet O şi, în cele din urmă, în Palatul Lunii, unde stăpânesc visele, păstrătoarele tuturor tainelor omeneşti. Ajuns aici, Val e uimit să descopere că sfârşitul drumului nu-i capătul călătoriei şi că pentru el adevărata aventură de-abia începe...

„Ce talent grozav are Ana Alfianu! Pe de o parte, spune o poveste iniţiatică, în genul celor ale lui Michael Ende sau Peter Beagle, cu băieţei și ţestoase vorbitoare, cu pești care se hrănesc cu lacrimi, cu prelegeri policolore despre puterea cuvintelor, cum foarte rar s-au scris în literatura noastră. Pe de altă parte, își ilustrează singură povestea cu imagini de o frumuseţe care îţi taie respiraţia, exact acele imagini ideale cu care ne visam în copilărie poveștile. Prin urmare, dragi cititoare & cititori, cartea pe care o aveţi în mână nu e doar o carte — e chiar copilăria voastră ilustrată. Deschideţi-o: o veţi iubi de îndată. Eu, cel puţin, așa am păţit.“ (Radu VANCU)Val are 10 ani și face parte din specia visătorilor. Îi place să se joace, să exploreze prin pădurea din apropierea casei și să citească povești. Cu siguranţă, nici nu i-a trecut prin cap s-ajungă el însuși personaj într-o poveste.Însă, într-o bună zi, cuprins de dorul bunicului său, plecat fără putinţă de întoarcere în Cetatea Sufletelor, Val se hotărăște să caute acest loc straniu, netrecut pe nici o hartă din lume.Împreună cu Malila, o broască-ţestoasă zburătoare, băiatul porneşte într-o călătorie fantastică, presărată cu primejdii, probe de curaj, nenumărate întrebări şi cu descoperiri pe care le faci doar atunci când te apropii de sfârşitul copilăriei.Drumul îi poartă pe cei doi din regatul mării, unde domneşte caracatiţa Elacaravolturna, care ştie să vindece suferinţele cu poveşti, într-un oraş ciudat, care-şi schimbă forma cu fiecare cuvânt rostit de locuitorii săi, în ţinutul balaurului poet O şi, în cele din urmă, în Palatul Lunii, unde stăpânesc visele, păstrătoarele tuturor tainelor omeneşti. Ajuns aici, Val e uimit să descopere că sfârşitul drumului nu-i capătul călătoriei şi că pentru el adevărata aventură de-abia începe...