Ce reiese din această carte, alcătuită şi gândită, cu mintea şi cu sufletul, de Doamna Ana Vaida? Reiese că Adrian Păunescu a iubit foarte mult, din inimă şi cuget, cum ar spune Monahul Delarohia, Ţara Năsăudului şi că în Casa Vaida s-a simţit la el Acasă. L-a iubit pe Coşbuc, „Duminica de dimineaţă a limbii române”, pe Rebreanu; a scris nenumărate poezii aici, în Năsăud. A potrivit rime ca acest oraş să se aşeze firesc şi precis în construcţii ample poetice, specific păunesciene. A creat o hartă în versuri, o geografie poetică a ţinutului năsăudean, punctând-o cu nume şi locuri simbolice pe care năsăudenii le ţin la mare preţ.
Năsăudenii îl iubesc pe Păunescu pentru că a scris despre ei pagini emoţionante, a scris versuri în care ei se regăsesc aşa cum sunt: grăniceri ai spiritului românesc. Familia Vaida face parte dintre aceşti grăniceri. L-a primit şi l-a găzduit pe Adrian Păunescu în vremuri dificile, teribile, de restrişte, când acesta nu mai era în braţele şi graţiile puterii, marginalizat şi ostracizat. O familie curajoasă, temerară, care, iată, prin Doamna Ana Vaida, face istorie literară şi consacră, de azi încolo, în cel mai autentic stil grăniceresc, un nume în renume: năsăudeanul Adrian Păunescu... (Ioan Pintea)