Anaïs Nin

Un misterios colecționar de cărți i-a oferit lui Henry Miller o sută de dolari pe lună ca să scrie povestiri erotice. Miller a acceptat cu entuziasm, dar curând a abandonat ideea și i-a sugerat lui Anaïs Nin să continue ea. Astfel au apărut prozele reunite în volumul Delta lui Venus, care se numără astăzi printre cele mai de succes creații ale literaturii erotice, ecranizat în 1995 de Zalman King sub același titlu.Cititorul care pășește în lumea îmbibată de erotism a lui Anaïs Nin trebuie să lase prejudecățile la intrare: autoarea încearcă să deschidă acea cutie a Pandorei care este sexualitatea feminină, înfățișând-o sub măști felurite, însă fără tușe clinice sau pudibonderii suspecte. Prostituate, voyeuri, frigide, lesbiene, hermafrodiți, artiști, femei îndrăgostite, bărbați de o virilitate uluitoare – universul lui Anaïs Nin funcționează după legea instinctului ridicat la rang de artă.„Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut, nici una nu se apropie de Anaïs Nin prin grație și frumusețe. O aristocrată. Dar și o scriitoare cu talent extraordinar. Ea aparține acum întregii lumi.“ — HENRY MILLER..

Nu cred decat in foc. Viata. Foc. Fiind eu insami o flacara, ii inflacarez pe altii. Niciodata moarte. Foc si viata. Le jeu. - Anais Nin Foc este o carte a oglinzilor, a jocurilor erotice, a iubirilor paralele, care se hranesc sau se anihileaza reciproc. Un concert de muzica a trupului. Si o vivisectie, pasionala si lucida in acelasi timp, a eului feminin in plin proces de autodezvaluire. Sau poate de automistificare? Sa fie jurnalul o tesatura densa de "minciuni miraculoase", inspirate si menite sa inspire? Exista oare si in scris o anume naturalete a actritei care se joaca pe ea insasi? "Jurnalul meu este o oglinda; el spune povestea visatoarei care, cu multa vreme in urma, isi traia viata asa cum ar fi dat paginile unei carti" - scrie Anais Nin. Foc, al treilea volum din celebrul jurnal necenzurat al scriitoarei, are ca fundal New Yorkul anilor 1934-1937, "o uriasa jucarie sclipitoare", in care Anais Nin evadeaza din colivia aurita a vietii alaturi de sotul ei, Hugo Guiler. Pentru ea, erosul inseamna dualitate si, inevitabil, tragedie. Alaturi de psihanalistul Otto Rank, traieste orgii ale mintii; cu scriitorul Henry Miller, impartaseste febra creatiei si atinge extazul. Marturiseste insa ca il asteapta pe barbatul care o va mantui de toti ceilalti si, poate, il gaseste in pasionalul Gonzalo More, de descendenta incasa, care ii deschide portile misticismului. Mediteaza asupra naturii masculine si feminine, asupra sexualitatii, viselor, psihanalizei si dorintei de creatie. Cat din fiinta ei profunda ne dezvaluie insa Anais Nin? Cat din jurnalul ei este per­sona, masca, plasmuire, si cat este "pura" autobiografie?..

Carte ecranizată în 1990 în regia lui Philip Kaufman, cu Fred Ward, Uma Thurman și Maria de Medeiros în rolurile principale.Anaïs Nin iubește pasional, dincolo de convenții și pudori moștenite. Îl iubește pe Henry Miller pentru geniul și senzualitatea lui. Pe June Miller pentru frumusețe și mister. Pe Hugo, soțul ei, pentru tandrețea cu care o protejează. Pe Eduardo, vărul de care a fost îndrăgostită în adolescență, pentru farmecul lui de efeb. În jurnal, fantasmele întâlnesc luciditatea, iar rezultatul este o viziune unică asupra erotismului și fidelității.În jurnalul său, Anaïs Nin glisează mereu între autodezvăluire și automistificare, adevăr șocant și minciună menită să inspire. Henry și June este primul volum din „Jurnalul dragostei“, surprinzând anul 1931–1932, în care Anaïs Nin îi întâlnește la Paris pe scriitorul Henry Miller și pe soția lui, June. Pentru autoarea jurnalului, care se autoanalizează cu voluptate, aproape vorace, până la extincția oricărui alt personaj în afara propriei conștiințe, este o perioadă de mari contorsionări sufletești. Iubirea senzuală pentru Henry Miller, atracția fatală către June, atașamentul față de Hugo, soțul ei, și rămășițele iubirii adolescentine pentru vărul ei, Eduardo, toate aceste sentimente se întretaie și se decantează treptat în jurnal. Întreaga viață a lui Anaïs Nin stă sub semnul explorării sinelui, căutare căreia i se subordonează atât panerotismul, cât și pasiunea pentru psihologie. Incendiar și violent în distrugerea preconcepțiilor asupra vieții de cuplu, fidelității, căsătoriei sau iubirii senzuale, Henry și June conturează trei personaje puternice și contradictorii, care sunt de fapt trei proiecții de conștiință. Cum și conștiința poate fi pusă în scenă, cititorul trebuie prevenit: la Anaïs Nin, nimic nu e ceea ce pare, cu excepția originalității gândirii scriitoarei și a plăcerii pe care o dă lectura jurnalului său...

O gemă ascunsă a modernismului, cu tușe experimentale și explorări în teritoriile erotismului, ale artei și psihanalizei, Spioană în casa dragostei este o piesă esențială în ansamblul operei literare a lui Anaïs Nin.Hrănindu-se din paginile jurnalelor sale saturate de problematizări despre natura iubirii, despre libertate și sexualitate, acest roman aduce în primplan convulsiile interioare ale unei femei care se luptă cu propriile dorințe contradictorii, dar și cu limitele impuse de societate. Deși își iubește soțul, Sabina, eroina romanului, se simte atrasă de alți bărbați, cu care își consumă fanteziile, adoptând o succesiune de roluri și schimbând tot atâtea măști. Cu opriri în Parisul nocturn dintre războaie, în barurile întunecoase dintr-un New York electrizat de dorință sau pe plajele încinse din Long Island, Spioană în casa dragostei explorează nevoia de libertate și împlinire interioară, într-un raport mereu tensionat cu așteptările celorlalți. Parte a „romanului continuu“ Cities of the Interior, este o meditație poetică și erotică asupra formelor pe care le ia pasiunea și asupra descoperirii de sine...

„Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut, nici una nu se apropie de Anaïs Nin prin grație și frumusețe. O aristocrată. Dar și o scriitoare cu talent extraordinar. Ea aparține acum întregii lumi." (Henry MILLER)Volumul Incest face parte din cel mai faimos jurnal erotic intrat în literatura secolului XX, mărturia unei femei capabile să își exprime dorințele secrete cu același abandon „amoral“ care a aparținut dintotdeauna bărbaților. Anais Nin developează filmul incendiar al unei pasiuni care încalcă toate tabuurile. Astfel ia naștere portretul amantului suprem: Joaquin Nin, adevăratul Don Juan, care cunoaște – și nesocotește – regulile seducției...