”Andrei Filotti ne vorbește despre familia lui, ne este călăuză printre pasionantele ramificații genealogice, ne permite agreabile răgazuri la moșia de familie de la Pochidia. Reușește apoi să păstreze intactă experiența copilului care a trăit în vâltoarea istoriei, ne poartă la Istanbul, Atena, Sofia şi Budapesta, pe urmele misiunilor diplomatice ale tatălui său. Observațiile sunt exacte, detaliile bogate, povestea curge cu farmec și, pasionați de scriitură, învățăm despre mecanica diplomației epocii, despre cum era privit «celălalt», despre felul în care erau educați copiii de diplomați, dar și cum se jucau, ce vizitau, cum sărbătoreau sau ce le plăcea să mănânce. Fresca grandioasă și deseori sumbră a «marii istorii» se întrețese cu detaliile în filigran ale «micii istorii», ale vieții de zi cu zi, atât de importante pentru o autentică înțelegere a trecutului.” FILIP-LUCIAN IORGA
„Având în vedere atât copilăria mea, cât și activitatea mea profesională ulterioară, mă aflu poate în situația puțin obișnuită de a fi cunoscut ambele lumi și de a le putea compara direct. Lumea diplomatică în care mi-am petrecut copilăria și pe care o visam ca pe un viitor nu mai este cea de astăzi. Și sunt convins că, dacă, printr-un concurs de împrejurări inexplicabil, aș fi ajuns să am o carieră în serviciul diplomatic, decăderea acestei activități m-ar fi afectat în mare măsură. Cred că am fost mai fericit având o profesie cu caracter tehnic, în care am avut puține constrângeri și am putut să le depășesc pe cele pe care le-am avut, în care am putut să realizez măcar o parte din ceea ce speram să pot realiza în viață.” ANDREI FILOTTI