„Am tradus în adolescență „Micul Prinț”, fără alt motiv decât plăcerea proprie, scriind totul de mâna, într-un caiet de școală care la un moment dat a dispărut. Nu cred că mai e vreo șansă să-l găsesc pe undeva, prin vreun cotlon necercetat al casei copilăriei mele... Acum n-am tradus cartea numai pentru mine. Sunt multe locuri în care traducerea acestei cărți cere curaj de aviator. M-am străduit să-l am.Se spune că o carte renaște la fiecare nouă traducere. „Micul Prinț” merită să se nască măcar odată cu fiecare nouă generație.” (Ioana Pârvulescu)Fragment din carte:„— Te rog, îmblânzește-mă! spuse ea.— Vreau s-o fac, răspunse micul prinț, dar n-am prea mult timp. Am prieteni de descoperit și multe lucruri de cunoscut.— Nu cunoșți decât lucrurile pe care le îmblânzești, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la negustori. Dar cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzește-mă pe mine!— Cum se face? spuse micul prinț.— Trebuie să fii foarte răbdător, răspunse vulpea. Te vei așeza mai întâi un pic mai departe de mine, așa, în iarbă. O să te privesc cu coadă ochiului, iar tu n-o să scoți nicio vorba. Limbajul e o sursă de neînțelegeri. Dar în fiecare zi te vei putea așeza un pic mai aproape.A două zi, micul prinț se întoarse.— Ar fi fost mai bine să revii la aceeași ora, spuse vulpea. Dacă vii, de pildă, la ora patru după-amiază, de pe la trei o să încep să fiu bucuroasă. Cu cât timpul va avansa, cu atât mă voi simți mai bucuroasă. La ora patru o să mă agit deja și o să mă neliniștesc; voi descoperi prețul fericirii! Dar dacă vii la o ora oarecare, n-o să știu niciodată la ce ora să-mi împodobesc inima... E nevoie de rituri.— Ce-i aia rit? spuse micul prinț.— Și asta e ceva de mult uitat, spuse vulpea. Este ceea ce face că o zi să fie diferită de alte zile, o ora de alte ore. Există, de pildă, un rit, la vânătorii mei. Joia dansează cu fetele din sat. Așa că joia e o zi minunată. Mă duc să mă plimb până la vie. Dacă vânătorii ar dansa când s-ar nimeri, zilele ar fi toate aidoma, eu iar n-aș avea deloc vacanță.Astfel micul prinț imblanzi vulpea. Iar când ora plecării fu aproape:— Ah, spuse vulpea... O să plâng.— E vină ta, spuse micul prinț, nu-ți voiam defel răul, dar ai vrut să te-mblânzesc...— Firește, spuse vulpea.— Dar o să plângi! spuse micul prinț.— Firește, spuse vulpea.”..