„Cartea
de faţă își propune să analizeze modul în care neoliberalismul a fost
justificat cu argumente teologice de intelectualii neoliberali care, în România
postcomunistă, și-au asumat public credinţa creștin-ortodoxă, pretinzând că
aceasta joacă un rol fundamental în articularea viziunii lor economico-sociale.
Cum scopul prezentului studiu este acela de a arăta unde anume se situează,
prin raport cu ansamblul tradiţiei creștine, justificarea teologică a
neoliberalismului din România postcomunistă, a trebuit să creionez o imagine de
ansamblu a acestei tradiţii, suficient de clară și de documentată pentru a
scoate în evidenţă contrastul strident, nicidecum subtil, dintre ceea ce se
pretinde a fi justificarea teologică a neoliberalismului și ceea ce este de
fapt. Pornind de la contextul românesc postcomunist, cartea ridică o serie de
probleme teologice și istorice mult mai ample și mai complexe, pe care nu are
pretenţia de a le fi epuizat.”(Alexandru
Racu)
Fragment
din roman:
„Surse
scripturistice și patristice/ Instituțiile economice și sociale premoderne ale
Creștinătății Răsăritene și Apusene / Doctrina socială catolică / Contextul
ortodox și cel românesc / Horia-Roman Patapievici și individualismul posesiv
creștin / Între Patapievici de la București și Papa de la Roma:Părintele
Ioan I. Ică jr. și opţiunea preferenţială pentru intelectuali / Teodor
Baconschi și neoliberalismul în straie creștin-democrate / Mihail Neamţu și
triumful oportunismului / Radu Preda și „taina fratelui”.
