„1001 de nopţi” a apărut în Europa pentru prima dată în anul 1704, tradusă fiind în franceză de către Antoine Galland, şi a căpătat foarte repede o notorietate unică. Există poveşti cum că traducătorul ar fi fost trezit din somn de către grupuri de tineri care se înfiinţau la fereastra casei sale din Paris şi-i cereau să îi delecteze cu încă o poveste.
La început, cercurile cultivate au refuzat să creadă că domnul Galland nu inventase pur şi simplu aceste poveşti. Însă adevărul era că acesta descoperise un manuscris arab originar din Egipt şi datând din secolul al XVI-lea. În plus, se consultase şi cu mai mulţi povestitori populari. În ciuda neclarităţilor şi a pierderii unei părţi din culoarea locală, cele 12 volume publicate de el au devenit piese clasice în Franţa şi reprezintă baza traducerilor noastre populare.
În 1811, doctorul Jonathan Scott, a publicat o versiune mai fidelă a celei arabe, corectate, şi redată într-un stil admirabil de direct, de curgător şi de simplu. Acesta este textul folosit pentru ediţia de faţă.
Musulmanii savurează cu mare plăcere poveştile, însă de obicei se ruşinează să se arate interesaţi de literatura de ficţiune. Acesta este şi motivul pentru care cea mai minunată carte de poveşti a ajuns la noi cu informaţii extrem de schematice în ceea ce priveşte originea sa. Cu toate acestea, cercetările critice au reuşit să ajungă la nişte concluzii destul de precise.
Cititorul va fi interesat să identifice pe cont propriu asemănările dintre aventurile celor două regine persane, Şeherezada şi Estera din Biblie.
Din cuprins:
SULTANUL ŞI JURĂMÂNTULUI SĂU
POVESTEA NEGUSTORULUI ŞI A DJINULUI
POVESTEA CELOR CINCI DOAMNE DIN BAGDAD
POVESTEA CELOR TREI SURORI
POVESTEA LUI ALADDIN ŞI A LĂMPII FERMECATE
