Arhim. Sofian Boghiu

Ediție îngrijită de Garoafă Coman. Texte culese din însemnările personale scrise de mâna ale Părintelui Sofian Boghiu. Icoană (chip, asemănare) este prin excelență Față sau Chipul lui Iisus Hristos Dumnezeu- Omul. Iar iisus Hristos este Chipul Tatălui: “Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe TatalMeu!” Pe Maică Domnului și pe Sfinți îi cinstim, pentru că ei sunt locașurile pnevmatice ale lui Hristos. Simbolul este un semn sau un obiect prin care Dumnezeu Își arată puterea Să sau o lucrare a Să. Simbolul nu se identifica niciodată cu dumnezeu. Idolul este un obiect făcut sau ales de oameni (cioplit), identificat cu Dumnezeu, fără să fie nicio relație între idol și Dumnezeu. Icoană este reprezentarea lui Dumnezeu Însuși devenit Ipostasul personal al firii umane, fără a se identifica cu această fire sau a se confundă cu ea. Icoană păstrează distincția dintre creatură și Dumnezeu, că și simbolul, dar vede într-o față umană creată pe Ipostasul dumnezeiesc Însuși, devenit subiectul ei. (Extras din primul capitol al cărții)..

Zilnicar - un cuvant pentru fiecare zi din invatatura Parintelui Sofian Boghiu 8 decembrie: Omul nu vrea sa se pocaiasca de pacat, pentru ca nu se dezobisnui de el. Daca omul nu vrea sa se pocaiasca atunci poate, va veni vremea si sa nu mai poata. 25 ianuarie: Cum poti sa intrebuintezi tu limba ta la vorbe netrebnice si murdare, cand tocmai cu aceasta gura si aceasta limba primesti Preasfantul Trup al lui Hristos si este stropita cu Sangele Mantuitorului Nostru, facandu-se prin aceasta sabie de aur impotriva pacatului si organ de mare cinste al Sfantului Duh. Nu pangari, deci, cinstea pe care Dumnezeu a dat-o limbii si nu o intrebuinta la nici un pacat.Si impreuna cu limba pazeste si inima ta curata de toata rautatea impotriva aproapelui si tot asa pazeste si ochii tai, si urechile tale, pazind in sfintenie tot trupul si sufletul tau. 30 martie: Bucuriile vietii are Dumnezeu grija sa nu fie nici multe, nici lungi, ca sa nu ne legam inima de ele. Ni le flutura pe dinaintea ochilor mintii si inimii noastre, pentru ca, prin ele, ca prin niste oglinzi, sa privim la bucuriile pe care "ochiul omenesc nu le-a vazut si la inima omului nu s-au suit".Pentru multi dintre noi, bucuriile fagaduite "dincolo" par niste abstractiuni sau niste vorbe goale, dar ele continua sa fie niste realitati eterne...

Sunt din nou în Siria. Am terminat de trecut prin toate vămile. La vămile pământești este bine să n-ai mult bagaj, mai ales să n-ai ceea ce nu este bine primit în cealaltă țara! Și este foarte util să ai pe cineva care să mijlocească și să te ajute să treci fără greutate, spunând că nu ai nimic nepermis asupra ta. Ceva asemănător cred că se va întâmplă cu fiecare din noi când vom străbate vămile văzduhului  și când vom avea de trecut prin ‘poartă cea stramta’. Dumnezeu să Se milostiveasca de noi!..