Arta. Istoria creației artistice

Vreme de milenii s-a crezut ca acei primi zori au constituit taramul pe care vietuiau divinitatile, uriasii si spiritele care au creat totul. Dar eram si noi acolo, dupa cum aflam acum, intr-o forma sau alta, asa cum suntem si astazi pretutindeni, in toate ungherele in care ne poate transporta imaginatia. Putem recrea nasterea stelelor in laboratoare, dar putem sintetiza si microparticule capabile sa distruga viata; putem folosi telescoape uriase si sonde spatiale pentru a surprinde imagini ale unor galaxii indepartate si ale nebuloaselor de praf cosmic. Putem asculta sunetul crearii universului insusi, gratie radiatiei cosmice remanente a Big Bang-ului - sau cel putin asa ne spun astrofizicienii. Ne apropiem tot mai mult de raspunsul la intrebarea daca viata terestra e singura din univers. Descoperim tiparele creativitatii si originile naturii si ale existentei. Si in acelasi timp - ceea ce, desigur, nu poate fi o coincidenta - devenim constienti de consecintele catastrofale ale faptelor noastre, dupa milenii de dominatie umana asupra naturii.
Pretutindeni suntem confruntati cu noi insine, cu produsele mainilor noastre in lumea mult prea umana pe care am creat-o. Pretutindeni suntem confruntati cu ceea ce denumim, generic, "arta contemporana". Si ce anume este ea? O abundenta, o diversitate si totodata ceva recognoscibil imediat ca spirit si tonalitate. Ceva mereu dispus sa testeze limitele formelor, ale libertatii; imagini insuflate cu spiritul democratiei si cu elanul nesfarsit al capitalismului, raspandindu-sein lumea intreaga odata cu aceste ideologii pantagruelice. Acesta este vastul firmament al artei secolului douazeci si unu. Atat de multa cunoastere, atat de multa rememorare, atat de multa schimbare! Riscam, fara indoiala, sa fim coplesiti. Si totusi, zi de zi se nasc noi artisti. Un gand stupefiant... dar adevarat. Uitati-va in jurul vostru!