Arthur C. Clarke

Arthur C. Clarke (16 decembrie 1917 – 19 martie 2008), autor de science-fiction, inventator și futurolog britanic, rămas celebru pentru seria de romane SF Odiseea spațială. S-a născut în Minehead, Somerset, Anglia. După ce a absolvit gimnaziul și Huish’s Grammar School din Taunton, nu și-a putut permite să urmeze universitatea și s-a angajat ca auditor la secția de pensii a Ministerului Educației. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit în Royal Air Force că instructor și tehnician radar, fiind trecut în rezervă cu gradul de locotenent. După război a absolvit King’s College London în matematică și fizică. Clarke a fost președintele Societății Interplanetare Britanice între anii 1946-1947, respectiv 1951-1953. Deși nu a inițiat conceptul de sateliți geostationari (în ciuda legendei care susține contrariul), a contribuit hotărâtor cu ideea că acești sateliți pot fi relee ideale de telecomunicații. În onoarea activității sale, International Astronomical Union a recunoscut în mod oficial orbitaă geostaționară de deasupra Ecuatorului că Orbita Clarke. Între 1937 și 1945, Clarke a publicat câteva povestiri în publicații minore, dar debutul profesional s-a consemnat în 1946, textul „Loophole“ apărând în revista Astounding Science Fiction. Din 1951 s-a dedicat exclusiv carierei de scriitor. În 1956 a emigrat în Sri Lanka (pe atunci Ceylon), în special pentru a-și satisface pasiunea pentru scufundările subacvatice și a locuit acolo până s-a stins din viață, în 2008. În 1998 a primit distincția de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic, în anul 2000 regina i-a conferit titlul de Șir, iar în 2005 a căpătat cel mai important titlu civil din Sri Lanka: Sri Lankabhimanya. A primit de asemenea Premiul UNESCO-Kalinga pentru popularizarea științei în 1961, a fost nominalizat la premiile Oscar în 1969 pentru scenariul filmului Odiseea spațială 2001, scris împreună cu Stanley Kubrick, și la Premiul Nobel pentru Pace, 1994.Premii și distincții SF: SFWA Grand Master, trei premii Hugo și Nebula, câte un premiu Campbell Memorial, Locus, British SF, Internațional Fantasy, Jupiter, Geffen, precum și două premii Seiun. Seria Odiseelor spațiale combină temele science-fiction cu meditația metafizică. Toate descriu zboruri spațiale în sistemul solar și întâlniri cu „monolitul negru“. Arthur C. Clarke a declarat inițial, în introducerea la 2001: Odiseea spațială, că nu este posibilă niciun fel de urmare și că nu are nici cea mai mică intenție de a scrie vreuna, dar descoperirile științifice din sistemul solar l-au făcut să se răzgândească.