Credinţe şi superstiţii româneşti

După Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu Ediţie de Irina Nicolau şi Carmen Mihalache „Se spune că la baza etnologiei stă mirarea. Etnologul îl descoperă pe celălalt, se miră şi începe să-l cerceteze. De la o vreme, etnologul crede că ştie multe şi se miră mai puţin. E rîndul cititorului să se mire! Parcurgînd această carte, va avea surpriza să se întîlnească cu propriile credinţe şi superstiţii, mai puţine decît ale părinţilor, mult mai puţine decît ale bunicilor şi tot aşa mereu… Acest gen de pierderi sînt irecuperabile, iar paguba e greu de evaluat. La ce bun o astfel de carte pentru omul contemporan? Motive se găsesc. Citeşti despre crai-nou şi, o vreme cel puţin, priveşti luna nouă altfel. Descoperi risipa de sensuri şi de gesturi care se făcea de sărbători sau cu ocazia momentelor importante din viaţa omului şi înţelegi că nu eşti cu nimic mai bogat decît strămoşii.“ (Irina NICOLAU) „Nici progresul ştiinţelor, nici tehnica sofisticată, nici standardele înalte ale civilizaţiei şi nici chiar o cultură desăvîrşită nu pot ucide definitiv superstiţia. Pentru că ea se situează dincolo de logică şi de raţiune şi orice tentativă de a o explica în termenii acestora se izbeşte de zidul neclintit al convingerii personale. Există superstiţii arhicunoscute, moştenite de nu se ştie cînd, ivite nu se ştie cum, pe care unii le respectă tacit şi le transmit mai departe. Există superstiţii moderne, asortate la cotidianul contemporan. Un singur lucru, esenţial, dă viaţă superstiţiei şi îi asigură o bătrîneţe onorabilă: credinţa în eficacitatea ei. În volumul de faţă sînt adunate aproape 5 000 de credinţe şi superstiţii din folclorul românilor de pînă la 1900. Dincolo de informaţia inestimabilă ca valoare, găsim aici o lume stranie, bogată în înţelesuri şi, mai ales, plină de poezie…“ (Carmen MIHALACHE)..