Dintr-o copilărie lipsită inițial de griji materiale, dar umbrită de tragedia mamei bolnave și de nefericirea viscerală a tatălui traumatizat de război, surorile Iris și Laura Chase pășesc neștiutoare în vârtejul amețitor al vieții care nu face compromisuri. Silită să se căsătorească pentru a susține financiar o afacere de familie sortită oricum colapsului, Iris, sora mai mare, acceptă în lumea ei și a Laurei schimbările care vin la pachet cu noul soț. Acest eveniment este catalizatorul unui șir nesfârșit de tristeți și ranchiune, mișcări greșite și hotărâri definitive.
Desfășurându-se pe fundalul social devastat de conflicte politice și militare al secolului XX, povestea din Asasinul orb se întrețese magistral pe trei planuri: planul prezent, în care Iris, ajunsă la o vârstă foarte înaintată și folosindu-se de un umor sec și o voce lipsită de sentimentalism, își parcurge istoria; trecutul rememorat, scindat necruțător în două de moartea timpurie a Laurei; și lumea imaginată de personajele din cartea scrisă de Laura înainte să moară. Numitorul comun al acestor trei cadre, deși sugerat de-a lungul cărții – uneori abia ghicit, alteori mai proeminent –, nu se conturează concret decât odată cu finalul memorabil, când devine evident că pentru a păstra un secret, oricât de monstruos ar fi el, este suficient să pretinzi că nu există.
