Pandemia de SARS-CoV-2 ne-a luat pe nepregătite atât prin rapiditatea cu care s-a răspândit, cât şi prin noutatea absolută a evenimentului. Nu la fel de surprinşi au fost puținii, dar pasionații cercetători ai coronavirusurilor. Pentru ei, „noul coronavirus" se înscria într-o istorie lungă de milenii și era doar cel mai recent membru al unei familii virale responsabile de cel puțin alte două epidemii, care au apărut în China şi în Rusia, în secolele al XI-lea şi al XIX-lea.
Asediul invizibil este în același timp o istorie a acestor agenți patogeni şi un elegant omagiu adus oamenilor de ştiinţă care au intuit pericolul și au cercetat coronavirusurile zeci de ani în laboratoarele lor subfinanțate. În cele din urmă, în ciuda ingerințelor politice, au reușit să găsească remedii și să dezvolte vaccinuri capabile să stăvilească pandemia - o incredibilă reuşită a ştiinţei.
Însă relația complicată dintre oameni şi Coronaviridae nu se termină aici. Dan Werb ne avertizează că singura soluţie care poate pune capăt asaltului viral din zorii secolului XXI este regândirea radicală a relației dintre om și lumea naturală.
