Asigurare Pentru Moarte

Cand işi publică a doua capodoperă, Asigurare pentru moarte (1963), autorul se amuză să-şi confrunte din nou cititorul cu o parte mai puţin curată a realităţii. Romanul e o radiografie a duplicităţii, a culpabilităţii şi a pasiunii obsesive. Deşi reţeta pare simplă, are şi azi la fel de mult succes. Un agent de asigurări intalneşte o femeie atrăgătoare care vrea să scape de soţ, iar el nu ezită s-o ajute. Prin natura meseriei sale, acesta ştie să insceneze un accident pentru care despăgubirile ar atinge sume imense. Cei doi complici vor avea insă de dejucat acţiunile firmei de asigurări, de adormit bănuielile poliţiei şi incă multe alte artificii, iar vina pe care o impărtăşesc este atat de mare incat unul dintre ei trebuie să dispară. Realitatea işi pierde busola iar universul cunoscut dispare incetul cu incetul, inghiţit de o nouă dimensiune, in care omul işi reia, in deplină libertate, dreptul de a fi animal.