Psihopatologia îmbracă multe forme – de la cele mai grave, care echivalează cu o dezintegrare aproape completă a personalității, la cele mai ușoare, mai acceptabile social, în care suferința individului poate trece neobservată de cei din jurul său. În adâncuri există însă mereu un zbucium, ce transpare prin produsele inconștientului – gesturi, cuvinte rostite fără voie, vise, creații artistice. Aici intervine, însă, o primă întrebare: sunt acestea din urmă artă? În ce măsură desenele și picturile persoanelor atinse de boala psihică pot transmite fiorul și încântarea pe care privitorul le trăiește în fața unui Rembrandt? Care sunt criteriile care despart arta „adevărată", recunoscută public, de aceste expresii interioare? Și, apoi, din perspectiva medicului și a psihologului, întrebarea vizează valoarea lor diagnostică – cât de mult pot discrimina aceste creații între o tulburare și alta sau cât pot oferi un prognostic al bolii?
Cu cele mai bine de 800 de lucrări pe care le prezintă, realizate de peste 250 de pacienți psihiatrici, cartea de față deschide o cale către lumea abisală a bolnavului psihic, permițându-ne să aruncăm o privire înăuntru și să căutăm un sens dezechilibrului.
