Aurelia Marinescu

„Când săruţi mâna unei doamne, te apleci deasupra mâinii sau duci mâna ei la buze? • Te întâlneşti cu o doamnă. Aştepţi să-ţi întindă mâna sau o întinzi D-ta întâi? • Eşti în local împreună cu soţia sau logodnica şi o prietenă a acesteia. Vine vânzătoarea de flori. Căreia dintre ambele doamne îi cumperi flori sau căreia i le oferi întâi? • Cum scoţi din gură sâmburii de măsline, la masă? • Te-ai întâlnit cu un prieten şi soţia lui, pe stradă, şi continui o bucată de drum cu ei. De care parte vei merge?“Iată ce întrebări îşi puneau românii din Bucureştiul interbelic evocat de Ioana Pârvulescu într-o bine-cunoscută carte. Răspunsurile la asemenea întrebări sunt căutate şi în zilele noastre, de vreme ce Codul bunelor maniere al Aureliei Marinescu, adevărat bestseller naţional vândut până acum în 300 000 de exemplare, continuă să fie o carte dorită de public.Dacă principiile bunei-cuviinţe sunt eterne, normele de comportament trebuie să ţină seama de schimbarea deprinderilor şi a mentalităţii odată cu trecerea timpului. În cei 20 de ani de la apariţie, Codul a devenit o carte aproape clasică, dar asta nu înseamnă că s-a demodat: această ediţie aniversară a fost minuţios revăzută şi adusă la zi...

"Cand saruti mana unei doamne, te apleci deasupra mainii sau duci mana ei la buze? • Te intalnesti cu o doamna. Astepti sa-ti intinda mana sau o intinzi D-ta intai? • Esti in local impreuna cu sotia sau logodnica si o prietena a acesteia. Vine vanzatoarea de flori. Careia dintre ambele doamne ii cumperi flori sau careia i le oferi intai? • Cum scoti din gura samburii de masline, la masa? • Te-ai intalnit cu un prieten si sotia lui, pe strada, si continui o bucata de drum cu ei. De care parte vei merge?" Iata ce intrebari isi puneau romanii din Bucurestiul interbelic evocat de Ioana Parvulescu intr-o bine-cunoscuta carte. Raspunsurile la asemenea intrebari sunt cautate si in zilele noastre, de vreme ce Codul bunelor maniere al Aureliei Marinescu, adevarat bestseller national vandut pana acum in 300 000 de exemplare, continua sa fie o carte dorita de public...

„Când săruți mâna unei doamne, te apleci deasupra mâinii sau duci mâna ei la buze? • Te întâlneșți cu o doamna. Aștepți să-ți întindă mâna sau o întinzi D-ta întâi? • Ești în local împreună cu soția sau logodnica și o prietenă a acesteia. Vine vânzătoarea de flori. Căreia dintre ambele doamne îi cumperi flori sau căreia i le oferi întâi? • Cum scoți din gură sâmburii de măsline, la masă? • Te-ai întâlnit cu un prieten și soția lui, pe stradă, și continui o bucată de drum cu ei. De care parte vei merge?“Iată ce întrebări își puneau românii din Bucureștiul interbelic evocat de Ioana Pârvulescu într-o bine-cunoscută carte. Răspunsurile la asemenea întrebări sunt căutate și în zilele noastre, de vreme ce Codul bunelor maniere al Aureliei Marinescu, adevărat bestseller național vândut până acum în 300 000 de exemplare, continuă să fie o carte dorită de public.Dacă principiile bunei-cuviinte sunt eterne, normele de comportament trebuie să țină seama de schimbarea deprinderilor și a mentalității odată cu trecerea timpului. În cei 20 de ani de la apariție, Codul a devenit o carte aproape clasică, dar asta nu înseamnă că s-a demodat: această ediție aniversară a fost minuțios revăzută și adusă la zi.Fragment din carte:“BârfaEste permis să vorbim despre cunoștințele comune care nu sunt prezente? Sigur că da, depinde însă cum o facem. Nu avem voie să spunem nici mai mult, nici mai puțin decât dacă ar fi de față. Ar fi de dorit să le luăm chiar apărarea împotriva denigratorilor. Intervenția noastră ne va pune la adăpost de orice calomnie, de orice bârfă.A-i forfeca pe cei absenți este semnul lipsei de caracter, chiar dacă te ascunzi în spatele unui nevinovat „Hai să barfim un pic!". În plus, este un joc foarte periculos, căci informația ajunge mai devreme sau mai târziu la cei în cauză. Și este dovadă unei totale lipse de inteligență, pentru că, evident, nu vrei să ai neapărat dușmani. Dacă cei absenți îți sunt prieteni, a-i apara devine o datorie de onoare. Abțineți-vă însă de a le transmite penibila discuție, alimentând bârfă. Prietenii o vor află de la altcineva, iar dacă nu, cu atât mai bine! Faceți-vă un principiu din a nu învenina viață celor din jur transmițându-le lucruri neplăcute. Nu este o dovadă de „sinceritate", ci de răutate.”..