O marturie din iadul de sarma ghimpata, singura carte scrisa la Auschwitz inca din timpul razboiului, recuperata dupa aproape 75 de ani de la prima editie si aflata in curs de aparitie in peste 30 de tari.
"Auschwitz, ultima statie. Povestea mea din lagar, 1943–1945" este o relatare coplesitoare, in care se regasesc atrocitati, suferinta, degradare fizica si morala, dar si solidaritate si incredere, consemnata aproape in timp real, cu sclipiri de iubire si speranta ce lumineaza, fie si pentru o clipa, unul dintre cele mai cumplite locuri cunoscute, sinonim cu infernul. Scotand la iveala si ceea ce este mai rau, si ceea ce este mai bun in fiinta omeneasca, povestea lui Eddy de Wind este o lectie unica, mereu de actualitate, mereu citita ca un avertisment.
In 1943, tanarul medic Eddy de Wind se ofera voluntar pentru a merge sa lucreze in lagarul de tranzit de la Westerbork, in care ajung toti evreii din estul Olandei. Are motive sa creada ca isi va gasi acolo mama. Dar ea a fost deja trimisa la Auschwitz. Nu se stie inca prea bine ce reprezinta Auschwitzul, iar Eddy spera. La Westerbork se indragosteste de Friedel, iar in scurt timp sunt si ei trimisi la Auschwitz. Eddy este repartizat in Blocul 9, unde face parte din personalul medical, iar Friedel in Blocul 10, cumplitul Experimentenblock, de unde isi alege victimele Josef Mengele. Eddy si Friedel supravietuiesc, dar nu reusesc sa ramana impreuna. In incercarea de a-si sterge urmele, nazistii vor sa goleasca rapid lagarul, iar Friedel porneste intr-unul dintre „marsurile mortii“. Eddy ramane inca o vreme in lagarul eliberat si isi scrie povestea. Pe de o parte, se teme ca manuscrisul sau ar putea cadea in maini nepotrivite; pe de alta parte, oroarea si povara celor traite la Auschwitz ii produc atata suferinta, incat nu gaseste putere sa scrie la persoana intai si hotaraste sa atribuie intamplarile unui personaj numit Hans.
„Pentru mine, aceasta e marturia suprema despre Holocaust.“ — HEATHER MORRIS, autoarea bestsellerului Tatuatorul de la Auschwitz
EDDY DE WIND s-a nascut pe 6 februarie 1916 la Haga. Si-a pierdut tatal pe cand avea numai trei ani, dar a crescut inconjurat de marea afectiune a mamei. Inteligent si tenace, a urmat medicina la Leiden. Dupa ce ocupatia germana a impus excluderea studentilor evrei, a reusit, cu ajutorul profesorilor sai, sa-si termine studiile mai devreme si sa-si ia diploma de absolvire. Si-a facut rezidentiatul in psihanaliza in secret, la Amsterdam, si dupa o incercare ratata de a fugi in Elvetia a mers voluntar in lagarul de tranzit de la Westerbork, unde spera sa-si regaseasca mama. Acolo a aflat insa ca aceasta fusese deja trimisa la Auschwitz. La Westerbork a intalnit o tanara infirmiera, Friedel, de care s-a indragostit si cu care s-a casatorit, iar mai apoi au fost deportati impreuna la Auschwitz. Desi pe toata perioada cumplita a detentiei au reusit sa pastreze legatura, in haosul ultimelor zile ale lagarului s-au pierdut unul de celalalt. Inainte de eliberarea lagarului, la care a fost martor, Eddy de Wind a inceput sa noteze intr-un caiet ganduri si impresii care vor constitui punctul de pornire al cartii de fata. Dupa eliberare, a ramas inca trei luni la Auschwitz, la cererea comandantilor sovietici, lucrand ca medic. Acesta este rastimpul in care si-a scris intreaga marturie care avea sa devina cartea-document Auschwitz, ultima statie. Povestea mea din lagar, 1943–1945 (1946; Humanitas Fiction, 2021). Inca nesigur asupra sortii care il asteapta, a atribuit toate intamplarile unui personaj pe care l-a numit Hans van Dam. La intoarcerea in Olanda, in 1946, a aflat ca si Friedel a supravietuit, iar in acelasi an a aparut prima editie a cartii sale, astazi in curs de traducere in peste 30 de tari. In urmatoarea perioada s-a specializat in psihiatrie si psihanaliza si a scris despre sindromul KZ, sindromul vinii supravietuitorului, si transmiterea transgenerationala a traumei, fiind unul dintre primii autori din lume care au abordat aceste teme in mod stiintific. A murit pe 27 septembrie 1987, la varsta de 71 de ani.
