„Ce ciudată a fost soarta acestei fetiţe care a trăit cele mai negre vremuri şi nu şi-a dat seama cu adevărat de asta decât atunci când s-a exilat în Statele Unite ale Americii. O viaţă tristă, melancolică, magistral povestită.” (Francois D’Orcival, Revue des Deux Mondes)
„Beata de Robien spune povestea unui destin de excepţie. Această remarcabilă biografie se citeşte ca un roman rusesc.” (Claire Julliard, Le Nouvel Observateur)
„Viaţa e neîndurătoare, iar eu am fost luată pe sus ca o crenguţă într-un şuvoi învolburat“, spunea în 1967, la sosirea în Statele Unite ale Americii, Svetlana Allilueva. În Blestemul Svetlanei, Beata de Robien reconstituie destinul tragic al unicei fiice a lui Iosif Vissarionovici Stalin, o femeie pentru care viaţa a însemnat în primul rând perpetua căutare de sine şi fuga de umbra tatălui. Cartea are la bază o mare varietate de surse: documente recent declasificate ale serviciilor secrete americane, fotografii şi documente de arhivă păstrate în Polonia şi în Rusia, mărturii şi scrieri ale Svetlanei, ale rudelor, cunoscuţilor şi prietenilor săi, corespondenţă inedită, bogata istoriografie despre perioada comunistă. Autoarea le valorifică într-o naraţiune ce depăşeşte graniţele biografiei, făcând din protagonista ei eroina unui roman complex – saga de familie, roman istoric, psihologic, poliţist, de dragoste. Personalitate plină de contraste, de lumini şi umbre, fiica lui Stalin este, pe rând, fetiţa care-şi admiră tatăl, ferită de lumea reală între zidurile Kremlinului, tânăra răzvrătită, trăind iubiri complicate şi încercând să scape de stigmatul familiei sale, femeia matură care-şi asumă schimbarea numelui, fuga din URSS şi abandonarea propriilor copii, denunţarea ororilor comunismului şi supravieţuirea în lumea liberă. Iar povestea ei este în sine o lecţie tulburătoare.
„Oriunde voi merge, voi fi întotdeauna prizoniera politică a tatălui meu.” (Svetlana Allilueva)
Fotografia de pe copertă: Svetlana alături de tatăl său, în 1934
