„Odiseea lui Ștefan, eroul romanului, începe în Blaj, de unde încearcă, în anii ’30, să evadeze din răceala și tristețea familiei, intrând în Liceul de Marină din Constanța. După o călătorie pe bricul „Mircea” însoțindu-l pe regele Carol al II-lea, începe războiul... Din cauza unei pedepse nedrepte la carceră dezertează din Liceul Militar și se înscrie voluntar în trupele S.S.. Ajunge pe front în Rusia, este rănit ușor și doar din întâmplare, fără fapte eroice, este decorat de trei ori cu „Crucea de fier” germană. Se retrage cu Divizia „Prințul Eugen”, sub comanda generalului Phleps din Biertan, participă la luptele de stradă din Mannheim și în Aprilie 1945 este luat prizonier de americani. Evadează din lagăr și se ascunde în Elveția. De aici ajunge la Amsterdam, unde cu prietenul din liceul naval și S.S., Marcus, se angajează pe o balenieră, care naufragiază în apropierea Canadei. Aici trebuie să taie copaci în păduri, cu alți „blestemați” și este „expulzat” înapoi în Olanda. Cu ajutorul unui iezuit din Brașov ajunge în Paris, însă și aici, ca „decorat din trupele S.S.”, nu este binevenit și se înrolează în „Legiunea străină”, cu care ajunge în Vietnam și luptă împotriva partizanilor comuniști. Este luat prizonier de vietnamezi, ajunge într-un lagăr sovietic din Siberia și aici, după ani, i se dă o șansă: „să lucreze pentru serviciul de spionaj sovietic”. Acceptă și după școlarizare, în Rusia și în Berlin, este
trimis ca „agent inactiv” în SUA Aici îl reîntâlnește pe Marcus, care lucra pentru CIA, se căsătorește, are o fată, și după 1989, se întoarce în Blaj, unde retrăiește în paralel, prin povestirile prietenului din copilărie, Mircea, tragedia anilor din comunism. Se reîntoarce în America, prin Paris. Soția lui, care nu știa absolut nimic despre viața lui, îi propune să viziteze împreună Parisul, orașul speranțelor și visurilor neîmplinite, orașul dragostei și al deziluziilor...” (Autorul)
