In marele joc al destinului, Mimo a tras carti proaste. Nascut sarac, intra ucenic la un taietor in piatra brutal si alcoolic. Insa se dovedeste a fi inzestrat cu un mare talent de sculptor. Viola, in schimb, este mostenitoarea unei familii de vaza si toate zanele s-au aplecat asupra leaganului ei la nastere. Insa are prea multa ambitie ca sa se resemneze cu locul ce i-a fost atribuit. Ei doi nu ar fi trebuit sa se intalneasca niciodata. Si totusi, la scurta vreme dupa ce se cunosc, jura sa nu se mai desparta. Viola si Mimo nu pot nici sa traiasca impreuna, nici sa stea departe unul de celalalt. Legati de o atractie statornica, indura anii de teroare cand Italia aluneca spre fascism. Mimo isi ia revansa asupra sortii, dar la ce-i foloseste gloria daca trebuie sa o piarda pe Viola?
Un roman stralucitor, debordand de gratie si de frumusete.
Mereu cu gandul la ea surprinde si cucereste. Suntem in plin roman din secolul al XIX-lea, exista ceva din Dumas si din Stendhal in Jean-Baptiste Andrea, exista ceva din Edmond Dantes si din Julien Sorel in Michelangelo Vitaliani. - Revue des Deux Mondes
Acest roman de dragoste ne invaluie intr-o atmosfera asemanatoare cu a romanelor cavaleresti, din vremea iubirii curtenesti, intr-o ambianta aproape feerica, oferindu-ne o intriga plina de rasturnari de situatie si de personaje pitoresti si cufundandu-ne totodata intr-o perioada sumbra din istoria Italiei, suficient de tumultuoasa incat sa ne dezvaluie maretia si slabiciunea sufletului omenesc. - Franceinfo
