Volumul 1
Considerată în unanimitate una dintre cele mai amuzante și, în același timp, tragice cărți care s-au scris vreodată, Don Quijote de la Mancha este o cronică a faimoaselor aventuri picarești ale nobilului cavaler rătăcitor Don Quijote și ale credinciosului său scutier, Sancho Panza. Împreună, cei doi călătoresc prin Spania secolului al XVI-lea în căutarea aventurii și a faptelor glorioase, înfruntând spirite, vrăjitori malefici, uriași și monștri, toate acestea fiind menite să omagieze frumusețea, noblețea și virtutea Dulcineei del Toboso, doamna inimii cavalerului.
Capodoperă a literaturii universale, strălucită satiră și reușită parodie a cărților de cavalerii, Don Quijote de Miguel de Cervantes este nu doar primul roman modern, este, de asemenea, o comedie savuroasă care continuă să încânte cititorii până în zilele noastre.
La o mai dreaptă privire, fantasmagoriile lui don Quijote nu sunt rodul „nebuniei“ lui, ci mai curând „nebunia“ lui este o formă de luptă, un set de isprăvi cavalerești în încercarea de dezvrăjire a lumii, de acțiune încăpățânată împotriva permanentei falsificări a valorilor pozitive în mediul terestru. Îl văd pe don Quijote peregrinând veșnic pe pământ, în pofida tuturor, așa cum Isus coboară necontenit printre noi spre mântuirea noastră. Sorin Mărculescu
Volumul 2
Pesemne cea mai tradusă carte după Biblie, Don Quijote de la Mancha este și va rămâne un îndreptar de înțelepciune, curaj și vis nedestrămat. Moartea și convertirea umană a eroului pe patul de moarte nu înseamnă decât o repriză biologic impusă înainte de reluarea acțiunii sale revitalizante pe alte căi.
Ce a făcut don Quijote poate muri, dar ceea ce a spus el rămâne viu și apt de resurecție. E constatarea fundamentală ce se desprinde din meditațiile unui „om secret“, în vremuri de cumplită restriște, cum a fost Tudor Vianu.
Cunoașterea lui Don Quijote de la Mancha, una din cele mai mari și mai triste opere din câte a creat geniul uman, i-ar înălța pe tineri, le-ar insufla gânduri mărețe, le-ar sădi în inimă marile probleme, contribuind la îndepărtarea minții lor de veșnicul și stupidul idol al mediocrității... Tocmai această carte, cea mai tristă dintre toate, trebuie s-o aibă cu el fiecare om la Judecata de Apoi. F.M. Dostoievski