De unde venim? Și unde ne ducem?
Origini este cea mai bună carte scrisă de Dan Brown până acum.
De această dată, profesorul Robert Langdon este invitat la Muzeul Guggenheim din Bilbao pentru a lua parte la ceremonia de dezvăluire a unei invenții care „va schimbă față științei pentru totdeauna“.
Gazdă este fostul student al profesorului, milionarul Edmond Kirsch, ale cărui realizări high-tech l-au făcut celebru în toată lumea. El va prezenta pentru prima dată descoperirea care răspunde la două dintre întrebările fundamentale ale omenirii.
Seară meticulos pregătită se transformă însă în haos, prețioasă descoperire a lui Kirsch riscă să fie pierdută pentru totdeauna, iar Langdon, însoțit de eleganta directoare a muzeului, Ambra Vidal, este nevoit să zboare la Barcelona pentru a localiza parolă de decriptare a descoperirii lui Kirsch.
Străbătând coridoarele întunecate ale istoriei secrete și extremismului religios, cei doi trebuie să facă față unui inamic periculos, al cărui singur scop este să îl reducă la tăcere pe Edmond Kirsch.
Într-o cursa contracronometru marcată de simboluri enigmatice și indicii oferite de arta modernă, Langdon și Vidal identifică, în cele din urmă șocanta descoperire a lui Kirsch și adevărul extraordinar pe care ea îl conține.
Fragment din roman:
"Podul de lanțuri Szechenyi - unul dintre cele opt poduri ale Budapestei - se arcuiește pe mai bine de trei sute de metri deasupra Dunării. Un simbol al legăturii dintre Est și Vest, este considerat unul dintre cele mai frumoase din lume.”
„Ce fac, oare, aici? se întreba Rabi Koves, privind peste balustradă spre apele învolburate de dedesubt. Episcopul Valdespino m-a sfătuit să rămân în casă.
Știa că n-ar fi trebuit să iasă, însă ceva la podul acela îl atrăgea ori de câte ori se simțea tulburat. De ani mulți obișnuia să vină acolo seară, că să cugete în timp ce admira priveliștea. Spre est, în Pesta, fațada iluminată a Palatului Gresham se înalta mândră pe fundalul celor două turnuri ale clopotniței de la bazilica Sfântul Ștefan. Spre vest, în Buda, pe culmea colinei, se profilau zidurile fortificate ale castelului Buda. Iar pe malul Dunării, în nord, se ridicau turlele elegante ale clădirii Parlamentului, cea mai vastă din Ungaria.
Koves bănuia însă că nu priveliștea era cea care-l atrăgea mereu spre podul Szechenyi, ci altceva.”
