Ghetto veac XX prezinta „viata romantata a lui Baruch Landau, care e, se pare, mai putin viata lui, cat viata epocii sale si a evreilor.” (Ury Benador)
Romanul debuteaza abrupt, cu marea calatorie din 1930 a „financiarului” Baruch Landau, soldata cu disparitia sa socanta, apoi anul 1925, an de cotitura, cand, casatorit cu Mira fiica unui rabin, cauta sa plece la Bucuresti pentru a iesi
din saracie. Epopeea familiei Landau incepe in ghetoul din Dorohoi, continua la Braila unde tatal, croitorul Mendl Landau, decide sa se mute pentru a scapa de saracie. In copilarie, Baruch face cunostinta cu antisemitismul in mai multe forme, de la framantarile din 1907, cand taranii rasculati se dezlantuie impotriva evreilor, sau cand sustine examenul la liceu, la care obtine nota 8,33 dar nu este primit deoarece locurile fusesera completate cu „neevrei”. Neavand bani pentru o scoala particulara, se angajeaza mai intai ucenic la un fotograf, apoi functionar la o societate comerciala. Se apropie de miscarea socialista, fiind fascinat de Stefan Gheorghiu sau Panait Istrati. Baruch devine obsedat de problema evreiasca, incearca sa scoata o gazeta in idis si chiar sa lanseze o miscare de popularizare a limbii si literaturii idis. Romanul se incheie brusc prin seducerea brutala a Mirei. Ghetto veac XX a fost prima parte a unei trilogii planuite de Benador, in care urmatoarele volume ar fi fost Mal si bezna, si Urcus in gol. Acestea insa n-au vazut niciodata lumina tiparului.
Ury Benador (Simon Schmidt) s-a nascut la data de 1 mai 1895, in comuna Milisauti (astazi in judetul Suceava). A fost al doilea nascut dintre cei sase copii ai Liubei Schmidt si ai lui Moise Grünberg. A copilarit la Mihaileni, Botosani, iar mai tarziu s-a mutat cu familia la Braila. A fost un autodidact, invatand de unul singur ebraica, franceza, germana, idis si romana. In 1916, impreuna cu Iacob Botosanski, a editat bilunarul Der Hamer, unde a publicat si primele sale creatii literare in idis. Debutul literar in limba romana a avut loc in anul 1924 la Iasi in revista Lumea literara. A colaborat la numeroase periodice ale vremii. A obtinut Premiul Asociatiei Criticilor Dramatici si Muzicali din Romania pe anul 1924. In 1927 a inceput sa frecventeze cenaclul lui Lovinescu, „Sburatorul”, desfasurand o bogata activitate publicistica, de traducator, prozator si dramaturg, cu subiecte inspirate din mediul evreiesc si dovedind reale calitati de analist. Dupa 1944 a fost membru in Comitetul central al Consiliului Democratic Evreiesc. In 1948 a facut parte din primul Comitet de conducere al Uniunii Scriitorilor, iar intre 1947-1954 a indeplinit functia de secretar literar al Teatrului Evreiesc de Stat din Bucuresti. A avut trei copii, doua fiice si un fiu. A decedat la data de 23 noiembrie 1971, la Bucuresti.
